întotdeauna.

.Mulţi îşi ascund caracterul fals şi viclean, adaptându-se după împrejurări. Dar întotdeauna timpul scoate la iveală caracterul fiecăruia. Theognis

o nouă dimensiune.

o mână întinsă şi încălzită

se apleacă încet zâmbind spre mine

iar cu`o mea amărăciune simplă

apuc o nouă dimensiune.

Tu eşti acel luceafăr iubitor

ce spre ale mele tristeţi, stele trimiţi

sperând ca eu să vin la Tine

să nu`ţi mai spun cuvinte fără minte.

am dreptate. din nou.

de multe ori încerc să cred

sperând că asta`i realitatea

accept şi uit crezând că nu e drept

să mă`ndoiesc de tine şi de`a ta moralitate.

şi atunci mă regăsesc din nou

din nou, văd, am dreptate

mă întreb oare nu e prea trist

oare nu`i prea mult, oare există vreo scăpare?

zgâriat..

s`a şters şi ultima picătură.

e gol.

pervazul e zgâriat, rupt şi e ciudat.

Creatorul său se`ntreaba:

oare merită a mea strădanie?

oare are rost?

dar singur îşi răspunde

şi`n dragoste încet aleargă

şi`al său pervaz îl îngrijeşte

ştiind că el nu va mai fii niciodată..uitat.

[paralelă..]

pete.

.. " să simţi că lumea e fără margini, că suntem atât de mici, că frumuseţea are pete şi e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem şti niciodată adevărul" ..

- ultima noapte de dragoste - întâia noapte de război -

crud.

o simplă scuză rece
un simplu gând ce trece
o simplă vorba ce pare să disece
un singur dor, prea crud decor.


seara asta`i prea lungă
şi pare prea sumbră
aştept cu nerăbdare
din nou o zi cu soare.

ninge !

. merg pe strada ce m`aruncă

sub ploia viselor de iarnă

iar paşii mei simt cum se`agăţă

pe negre curbe de zăpadă .

. ninge prea încet că să`mi ajungă gândul

e prea frumos ca să`mi exprim suspinul

rămân ca`într`o oglindă suspendată

uitând de vocea ce mă`aşteaptă .

. cinci .

ore luuungi ce par nespuse

gânduri, rugi şi planuri puse

ceasul stă să bată ora cinci

oare mă va lua cu el de aici?

nopţi la rând târzii şi reci

sentimente duse pe poteci

frământări deşarte`n suflet

cu un suflu ce doreşte`un râset.

`neaţa.

. în tramvaiul ce e plin

. domneşte aerul senin

. chiar în umbra dimineţii

. şi`n tăcerea sumbră`a ceţii

. oamenii respiră lin

. îmbătaţi de micul pin.

. deodată`n coltz de rând

. un cerşetor urlă, mergând

. spune că e asupritu` vieţii

. chiar de`i rasfatu` dimineţii

. iar golanul spumegând

. îl goneşte blestemând.