Ce e dragostea?

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată.


Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

ah!

tăcerea se asterne ca un ghimpe negru pe inima agitată. e noapte, iar amintirea îmi străbate fiecare celulă a corpului. surprinse, buzele schiţează un zâmbet şters. îmi duc mâinile la faţă şi cuprind lacrimile desprinse din ai mei ochi. au obosit. dintr`o privire străbat camera căutând un strop de lumina. dar nu găsesc. însă muzica pare tot mai aproape. ce se întâmplă? sunetul mă face să fredonez melodia îndrăgită şi.. ah! m`am trezit!

file de poveste. 24 - 1 .

timpul trece. a trecut prea repede, încă nu am realizat pe deplin. parcă ieri eram o copilă, păşind neîncrezătoare lângă tine. ai iubit vreodată? şi dacă da, de ce ai renunţat să o mai faci? eu scriu pentru noi, cei care ne`am încăpăţânat să iubim, care în ciudata tuturor, am ales dragostea. scriu celor ce au rămas captivii dragostei, s`au lăsat duşi pe culmi de vis şi apoi au refuzat să mai coboare în vale. prea multe amintiri desenate pe inimă, cuvinte rostite până ce s`au cuibărit în minte. zile, săptămâni, luni, ani de zâmbete şi suspine, dar aceeaşi dragoste. e ciudat cum rămânem legaţi de unele lucruri, deşi încercam din răsputeri să fim liberi. sau poate că aşa ar trebui să fie, şi noi facem totul mai greu din orgoliu şi egoism. mintea şi sufletu`ţi sunt copleşite, dar încerci să negi. până şi tăcerea strigă, îţi simt suspinele`ţi în fiecare adiere de vânt, urechile îmi sunt inundate de plânsul inimii tale. inimile noastre au declarat: război.
poţi să`m iei zilele, nopţile sau anii de vrei. dar să nu`mi iei niciodată dragostea.

dragostea există? [ update. ]

cineva mi`a sugerat că am uitat ceva. da, dragostea înseamnă şi iertare. fără iertare, pot spune că nu există dragoste. dacă nu ar exista iertarea, dragostea ar dispărea în clipa următoare. dacă ierţi, iubeşti. dacă nu, atunci te amăgeşti. iartă, şi dragostea te va înălţa.

dragostea există?

există. dragostea există. dar ce e ea? am auzit incredibil de multe variante, poate doar datorită faptului că toate`s adevărate. atâtea titluri, cărţi scrise, cântece, poezii şi declaraţii rostite, fiecare exprimând ce e dragostea. ce cred eu că`i dragostea? în primul rând, cred că înseamnă respect. dacă nu respecţi, nu ai cum să iubeşti. pot exista momente de incertitudine şi conflict, dar întotdeauna respectul trebuie să rămână acolo unde îi este locul, în inimă. în al doilea rând, dragostea înseamnă sinceritate. puritatea gândului exprimată în cuvinte simple, dar sincere. capacitatea omului de a răspunde natural la tot ce`l înconjoară. e o calitate care din păcate, tot mai puţini o păstrează. dar de ce? poate de teamă de a nu fi răniţi, poate că urmăresc ceva. nu e bine aşa, nu e drept. dragostea îţi dă aripi. îţi dă putere de a lupta când totul pare prăbuşit şi sfârşit. în al treilea rând, dragostea este dedicare. atunci când celălalt te priveşte`n ochi şi te simte acolo, aproape. înseamnă alegerea inimii, nu a minţii. ceva ce nu se poate controla. înseamnă să`ţi abandonezi voinţa în braţele celuilalt. e dăruire. dragostea înseamnă mult mai mult decât un te iubesc. mai mult decât o îmbrăţişare, un sărut, o privire. dragostea e simplă, dar noi când ne iubim o complicăm.

gânduri braşov - bucureşti.

poate că acum a fost ultima dată când ţi`ai văzut persoana dragă. ai privit`o în ochi? ţi`a simţit a ta dragoste în zambet? am învăţat să preţuiesc chipul şi vocea celor dragi, pentru că nu se ştie dacă voi mai avea şansa să o fac. am învăţat să mă bucur de zâmbetul lor pentru că viaţa e mult prea trecătoare ca să stau să aştept ceva mai bun. vreau să preţuiesc mai mult vorbele frumoase ce mi se adresează, să las inima să vorbească în locul meu. să iubesc. am învăţat că atunci când simt ceva, trebuie să spun, să nu şovăi. am înţeles că nu trebuie să spun că totul merge de la sine, că va fi bine, deşi nu`mi e bine. vreau să reţin fiecare zâmbet, privire şi îmbrăţişare pe care o primesc. să le ţin în mine şi să`mi facă bine. să pot cânta fericirea. să ofer dragoste.

cumva de sfârşit.

nu mai pot. renunţ. un fior adânc mi`a pătruns inima şi mi`a lăsat`o`n beznă. nu mai ştiu să mai scriu. mintea o simt tulburată, ochii nu mai reuşesc a privi hârtia ce o am în faţă. totul se transformă`n ceaţă, totul e gri. poate că e sfârşitul acestui scris, sfârşitul a ceea ce am iubit. sfârşitul inspiraţiei, al dragostei. am rămas uitată într`o zi de vară, am rămas uitată într`o rază de soare. mi`ai răpit şi strofa de odinioară, m`ai răpit sufletul. nu mai am, nu mai am nimic. am dat şi .. atât.