Tăcere..

Tăcerea?

Da, a învăluit întreaga zare.. Ne aruncă trupurile în întuneric, ochii ne sunt ascunşi de lumină. Totul e subţire, doar ceaţa inimilor creează un zid de piatră. Mii de motive stau între noi. Gânduri, presupuneri, acuze. Simţi? Ţi-au agaţat inima. Ţi-au luat-o prizonieră şi au pus garduri de spini în jurul ei. Nu-s spinii trandafirilor, sunt spinii urii. Ţin la distanţă orice dragoste.
Stelele sunt ascunse. Nu ştiu cum, dar le-ai întristat şi pe ele. Bătrâneţea sufletului tău le-a alungat într-o adâncă uitare, refuză să mai audă de noi. Le-am căutat nopţi la rând şi nu au mai vrut să-mi zâmbească nici mie. În schimb, trimit fiori reci de toamnă şi nori negri să mă înspăimânte..

Ai adus tăcerea în întreaga zare..

Pledoaria inimii .

Ce mi`e inima?
Ce mi`e inima fără de Tine, Doamne?
Ce ştie.. Ce crede.. Ce vrea ea?
Totu`i aspru, ascuţit, neşlefuit..
Nu ştie decât să lovească, nu poate decât să rănească..
Nu ştie, sau nu vrea..
O întreb zi şi noapte ce e cu ea, dar să`mi răspundă nu pare că`ar vrea..

A spus Nu, când totul cerea Da.
A plecat, a renunţat şi a închis ochii.
A rănit când nu ştia ce să facă.

A regretat.. Dar niciodată nu a încetat să iubească .
S`a surprins singură.. A găsit că nu totu`i trecător..
A realizat că unele lucruri sunt mai mult decât par..
A înţeles că s`a păcălit singură..
Că uneori alte inimi îi rămân aproape, deşi.. nu merită .

Ce mi`e inima? Pustiu şi ceaţă..

Dar cine eşti Tu? Eşti Dumnezeu !

Liber la visare.. !

Încă o zi ciudată, aglomerată.. o zi care n`a rostit nimic deosebit până acum.. o zi care te`a lăsat fără cuvinte.. fără stare..

Dar acum e după`amiază.. şi ai tăcut..

Iarna ţipă pe toate posturile.. Zăpada te cheamă să o guşti.. E anotimpul tău.. E timpul când dragostea e mai aproape ca oricând..

Capul obosit l`ai sprijinit de perna moale.. Iar picioarele le`ai abandonat de`a curmezişul patului.. Sufletul de zi cu zi l`ai ghemuit în pătura colorată..

O rază de Soare îţi mângâie faţa.. Nu am habar cum a reuşit să învingă norii duşmănoşi.. Şi totuşi a reuşit.. Cred că a vrut să`ţi reamintească ce`i cu adevărat important în viaţa ta.. Cum un moment cu tine te poate schimba..

Şi zâmbeşti..

În suflet şi`n urechi îţi răsună visul.. Şi melodia ta preferată.

Ochii i`ai închis.. şi`i atât de bine.. Visuri mii şi mii ţi se aştern în faţa şi îşi prezintă pretenţia.. Dar numai câteva le opreşti în suflet.. Visuri trecute.. prezente şi viitoare.. Toate le`ai adunat acum în inimă şi e timpul să le asculţi.. Ştiu că ai multe visuri.. Dar luptă pentru cele pe care le doreşti cu adevărat.. Nu crede, nu spera.. nu te gândi că ele vin singure.. Luptă..

    şi.. Spor la visare.. !

Eşti încă jos ?

Cum e viaţa ta? Tristă, rece.. superficială? E lipsită de sens.. seacă.. obositoare? E parcă ruptă dintr`un scenariu tragic.. în care protagonistul.. eşti chiar Tu.

Întrebările ţi se lovesc puternic de inimă. Capul îţi e clătinat, ameţeşti. Te opreşti, sperând că astfel războiul din capul tău se va încheia.. Dar.. NU .

Mii de frustrări şi sentimente contradictorii îţi întunecă existenţa. Îţi răpesc viaţa din tine. Simţi cum în fiecare clipă.. ceva moare în tine.. Inima îţi devine tot mai insensibilă; nu mai şti să răspunzi când cineva întreabă simplu dacă.. iubeşti. Te ascunzi, te eschivezi.. găseşti întotdeauna ceva care să te scoată 'învingător'. Dar apoi rămâi singur.. Şi şti prea bine că.. Nu prea ţine minciuna când e vorba de tine.. sau de El. Te laşi pradă deznădejdii.. Plângi.. Spui că ceilalţi sunt de vină. Minciunile şi explicaţiile vin pe bandă.. Eşti maestrul aici, nimeni nu te poate contrazice.. Aşadar..

Eşti nefericit.

Dar de ce? Lumea e indiferentă fericirii tale. Poţi fi fericit sau nefericit. Pentru ei nu contează. Doar Câţiva.. Doar câtiva nu simt asta. Sunt Oameni.. Simpli oameni care ţin la tine.. Iar dacă nu crezi asta.. Adu`ti aminte că întotdeuna e Cineva.. Acolo .. Pentru tine ! 

Aşadar.. Cât? Cât mai ai de gând s`o duci aşa? Pentru a deveni mai bună.. Lumea asta are nevoie de tine . Tu poţi aduce schimbarea. 

Dar ţi`e teamă. Frica ţi`a paralizat fiecare celulă.. Eşti atât de laş încât nu poţi accepta că greşeşti. Şi astfel.. Nu ai de gând să accepţi schimbarea.. Şi cazi.. Te ridici.. Cazi.. 

Şi acum.. Ce? Ce mai aştepţi?

Vrei să fii Lumină? Sau doar o umbră anemică?

Hai.. Hai Sus !