duminică, 30 mai 2010

.amalgam

confuzia a început a ma cuprinde
durerea surda se`aproprie, surprinde
sufletul se zbate, e prins în amalgam de sentimente
iar inima`mi şopteşte încet..
când iei aminte?

noaptea cade`n umbra zilei rele
incertitudinea e dură, loveşte
dar în suflet strâng doar iubirea Ta
şi cânt de bucurie, sunt în prezenţa Ta!

iar tu, inimă, şopteşte`mi un zâmbet
vreau să`l simt şi astăzi!

joi, 20 mai 2010

renunţ?

ce faci când te lupţi cu morile de vânt?
renunţi?
când faci binele şi tot în tine aruncă?
cum rezişti dacă eşti lovit din toate părţile?
de ce mai încerci când e atât de evident că nu merită?
până când să mai încerci să le faci bine?

până când parcă se luptă să`ţi facă răul?
de ce să tot alergi să fie pace?
cum să fie pace când ei tot lovesc?
când se vor opri?
ce fac? mă lupt cu morile de vânt!
renunţ?

marți, 11 mai 2010

.șoapte

sentimente simple puse pe hârtie.
sufletu`mi e aşezat pe o tăblie.
inima fugită din a sa armonie.
asta simt in a mea scurta agonie.

sunete pierdute`n soapte.
gânduri prinse`n stâlp de noapte.
priviri ce`aduc un strop de electricitate.
dar astă zi zăresc că totul e departe.

zâmbetul îmi e trecut din nou`n uitare.
râsul mi l`am ascuns în agitare.
atingerea e luată`n colţ de ezitare.
fiinţa`mi doreşte o vie resuscitare.

duminică, 2 mai 2010

staai.

soarele ăsta e prea duulce.
am zis eu că într`adevăr frigul se duce.
simt vântul.. parcă.. simt briza..mi`e dor de zilele pe mal de mare.
șoseaua noastră miroase a`ncins, îmi dă parcă dorința de plecare.
am privit trenul, tocmai a trecut peste pod.
vroiam să sar in el, dar te pierdeam în zare.
ți`am zis că vreau la mare?


am mers și am aflat cu stupoare cum
veșnica Dâmboviță îmi inundă nările cu a ei mireasmă tare.
oh, miros de mare, ce culoare..
dar oh,
stai.

stai puțin,
nu vreau să mă trezesc,
pentru că știu, știu,
doar am visat din nou în culoare
cred că mi`e dor de tine, soare.. și de mare.