2011 ..

e seară.

ochii nu mai zăresc multe, sunt copleşiţi.. o mie de gânduri îmi trec prin minte, o mie de sentimente, de amintiri, de vise. sunt la graniţa timpului. a trecut încă un an din viaţa mea. a trecut un an cu urcuşuri şi coborâşuri. a venit momentul să privesc în urmă şi să mă întreb: ce a rămas din acest an? ce gânduri, vise, planuri, prieteni, dragoste, sentimente rămân în urmă? dar cel mai important.. ce vreau să fac cu viaţa mea în anul asta? stagnez? sau îmi doresc să perseverez? aştept? sau îmi propun să lupt pentru ce îmi doresc?

orice ar fi fost.. a trecut. un nou an ne stă în faţă. hai să ne bucurăm de el! Domnul să ne ajute să depăşim orice obstacol ce ne`ar putea încetini alergarea spre Veşnicie!

.la mulţi ani!

♥♥ ani.. şi Crăciun Fericit!

a trecut timpul. au trecut ♥♥ ani şi parcă m`am speriat. totul stă pentru o clipă în loc, s`a oprit ca eu să realizez ce`a fost. să pot să străbat atât timp înapoi. aşa timp binecuvântat. totul părea de vis, totul era de vis. totul a fost un vis şi a trecut. am trecut şi noi cu el şi ne`am trezit la realitate. am rămas noi, cu defecte şi calităţi. noi, cu toane. noi, cu zâmbete şi suspine. ajunşi aici, alegem să trăim în realitate, să construim prezentul fericit, cu bune şi rele, sau ne minţim că totul va fi uitat într`o ''buna'' zi. ne pierdem în labirintul vieţii, ameţim cuprinşi de sentimente. iubim. iubim atât de mult, că la un moment dat simţim că ne sufocăm, urâm. urâm că iubim, urâm că simţim asta. e prea mult pentru o singură persoană, e prea repede şi pe deasupra, aparent nu e persoana potrivită. oh, de ne`am încrede mai mult în braţul Lui. ''Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce`L iubesc pe Dumnezeu.'' Căci Tu eşti cel ce e Desăvârşit şi niciodată nu ne vei lasă singuri.

''ajuta`ne, Doamne că slabi suntem

şi ia`ne Tu de mână ca să nu cădem

vrem să fim lângă Tine, să`Ţi slujim neîncetat.''

El, Cel ce a luat chip de om şi ne`a oferit Mântuirea să ne deschidă ochii minţii pentru a înţelege cu adevărat miracolul Salvării. Crăciun Binecuvântat alături de cei ce îi iubiţi şi cei ce vă iubesc! E momentul sincerităţii şi al Iubirii. Domnul să va fie Lumină şi Speranţă pe mai departe !

Ce e dragostea?

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată.


Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

ah!

tăcerea se asterne ca un ghimpe negru pe inima agitată. e noapte, iar amintirea îmi străbate fiecare celulă a corpului. surprinse, buzele schiţează un zâmbet şters. îmi duc mâinile la faţă şi cuprind lacrimile desprinse din ai mei ochi. au obosit. dintr`o privire străbat camera căutând un strop de lumina. dar nu găsesc. însă muzica pare tot mai aproape. ce se întâmplă? sunetul mă face să fredonez melodia îndrăgită şi.. ah! m`am trezit!

file de poveste. 24 - 1 .

timpul trece. a trecut prea repede, încă nu am realizat pe deplin. parcă ieri eram o copilă, păşind neîncrezătoare lângă tine. ai iubit vreodată? şi dacă da, de ce ai renunţat să o mai faci? eu scriu pentru noi, cei care ne`am încăpăţânat să iubim, care în ciudata tuturor, am ales dragostea. scriu celor ce au rămas captivii dragostei, s`au lăsat duşi pe culmi de vis şi apoi au refuzat să mai coboare în vale. prea multe amintiri desenate pe inimă, cuvinte rostite până ce s`au cuibărit în minte. zile, săptămâni, luni, ani de zâmbete şi suspine, dar aceeaşi dragoste. e ciudat cum rămânem legaţi de unele lucruri, deşi încercam din răsputeri să fim liberi. sau poate că aşa ar trebui să fie, şi noi facem totul mai greu din orgoliu şi egoism. mintea şi sufletu`ţi sunt copleşite, dar încerci să negi. până şi tăcerea strigă, îţi simt suspinele`ţi în fiecare adiere de vânt, urechile îmi sunt inundate de plânsul inimii tale. inimile noastre au declarat: război.
poţi să`m iei zilele, nopţile sau anii de vrei. dar să nu`mi iei niciodată dragostea.

dragostea există? [ update. ]

cineva mi`a sugerat că am uitat ceva. da, dragostea înseamnă şi iertare. fără iertare, pot spune că nu există dragoste. dacă nu ar exista iertarea, dragostea ar dispărea în clipa următoare. dacă ierţi, iubeşti. dacă nu, atunci te amăgeşti. iartă, şi dragostea te va înălţa.

dragostea există?

există. dragostea există. dar ce e ea? am auzit incredibil de multe variante, poate doar datorită faptului că toate`s adevărate. atâtea titluri, cărţi scrise, cântece, poezii şi declaraţii rostite, fiecare exprimând ce e dragostea. ce cred eu că`i dragostea? în primul rând, cred că înseamnă respect. dacă nu respecţi, nu ai cum să iubeşti. pot exista momente de incertitudine şi conflict, dar întotdeauna respectul trebuie să rămână acolo unde îi este locul, în inimă. în al doilea rând, dragostea înseamnă sinceritate. puritatea gândului exprimată în cuvinte simple, dar sincere. capacitatea omului de a răspunde natural la tot ce`l înconjoară. e o calitate care din păcate, tot mai puţini o păstrează. dar de ce? poate de teamă de a nu fi răniţi, poate că urmăresc ceva. nu e bine aşa, nu e drept. dragostea îţi dă aripi. îţi dă putere de a lupta când totul pare prăbuşit şi sfârşit. în al treilea rând, dragostea este dedicare. atunci când celălalt te priveşte`n ochi şi te simte acolo, aproape. înseamnă alegerea inimii, nu a minţii. ceva ce nu se poate controla. înseamnă să`ţi abandonezi voinţa în braţele celuilalt. e dăruire. dragostea înseamnă mult mai mult decât un te iubesc. mai mult decât o îmbrăţişare, un sărut, o privire. dragostea e simplă, dar noi când ne iubim o complicăm.

gânduri braşov - bucureşti.

poate că acum a fost ultima dată când ţi`ai văzut persoana dragă. ai privit`o în ochi? ţi`a simţit a ta dragoste în zambet? am învăţat să preţuiesc chipul şi vocea celor dragi, pentru că nu se ştie dacă voi mai avea şansa să o fac. am învăţat să mă bucur de zâmbetul lor pentru că viaţa e mult prea trecătoare ca să stau să aştept ceva mai bun. vreau să preţuiesc mai mult vorbele frumoase ce mi se adresează, să las inima să vorbească în locul meu. să iubesc. am învăţat că atunci când simt ceva, trebuie să spun, să nu şovăi. am înţeles că nu trebuie să spun că totul merge de la sine, că va fi bine, deşi nu`mi e bine. vreau să reţin fiecare zâmbet, privire şi îmbrăţişare pe care o primesc. să le ţin în mine şi să`mi facă bine. să pot cânta fericirea. să ofer dragoste.

cumva de sfârşit.

nu mai pot. renunţ. un fior adânc mi`a pătruns inima şi mi`a lăsat`o`n beznă. nu mai ştiu să mai scriu. mintea o simt tulburată, ochii nu mai reuşesc a privi hârtia ce o am în faţă. totul se transformă`n ceaţă, totul e gri. poate că e sfârşitul acestui scris, sfârşitul a ceea ce am iubit. sfârşitul inspiraţiei, al dragostei. am rămas uitată într`o zi de vară, am rămas uitată într`o rază de soare. mi`ai răpit şi strofa de odinioară, m`ai răpit sufletul. nu mai am, nu mai am nimic. am dat şi .. atât.

agaţă o urmă de vis.. şi`apoi dă`i aripi ..

gând primit într`o vineri dimineaţă.

o zi obişnuită de vineri. în tramvai, sunt eu. e dimineaţă. chiar întuneric. dar ca o rază de soare mi`au venit în minte cuvintele: empty.. but You filled me with Your Love. parcă ziua mi`a devenit mai senină deja. şi da, cuvintele astea mi`au dat putere să trec peste încă o zi. încă o zi plină de provocări, dar şi cu binecuvântări. oh, credeam că nu o să supravieţuiesc săptămânii asteiaa! ziua asta.. şi gata! Domnu`i bun!

în Tine nu vom găsi niciodată lipsă, ci doar împlinire.

în Tine nu vom găsi întristare, ci doar Fericire.

Fii Tu fericirea şi Gândul meu în fiecare dimineaţă. în fiecare zi.

[ gânduri de.. ieri.. scrise cu întârziere.. din lipsă de.. timp. ]

despre fericire. [ .2. ]

' îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. '

să ai suflare nu e totul. a trăi înseamnă mult mai mult.. ascultă.
eşti cine vrei să fii? sau te ascunzi în spatele aparenţelor, jucând un rol complicat, un pic mult prea implicat? eşti lângă cine îţi doreşti să fii? zâmbeşti cui iubeşti? nu te înşela. ne afundam în confuzie. am stat şi m`am întrebat de ce se întâmplă asta. şi am realizat că suferim de autosuficienţă. nu luptăm pentru ceea ce preţuim, nu luptăm pentru ceea ce iubim. ne trezim când suntem deja în adâncul prăpastiei, regretând că nu am ales fericirea. aşteptăm o minune, un imbold, ca să acţionăm, aşteptăm să facă altcineva primul pas. fericirea începe prin lucrurile mici. şi se menţine prin dragoste. bucură`te de cerul albastru, de norii gingaşi ce ne veghează totdeauna. dacă vei vrea să simţi parfumul ploii, te vei zgribuli, vei avea nevoi de o îmbrăţişare caldă. şi într`un fel sau altul, o vei primi. surprinde seninul din ochii oamenilor, suprinde gestul inocent al îndrăgostitului. bucură`te de răsăritul de soare şi de chipurile adormite ale oamenilor de dimineaţă, zâmbeşte`le. zâmbeşte unui copil ce trece pe lângă tine, lasă`l să fie atins de dragostea ta.
fericirea înseamnă acceptare. înseamnă conştientizarea faptului că nu există perfecţiune, nici în tine, nici în cei din jur. fericirea se poate atinge, nu e doar ceva departe, imposibil. ne pare imposibilă pentru că suntem prea trişti, egoiști. suntem mult prea pesimişti. fericirea înseamnă sentiment. fericirea e dragostea.

despre fericire. [ .1. ]

sufletul mi`a îngheţat din cauza frigului ce`ţi iese din inimă. totul pare într`o poză mişcată, nimic nu e clar. din unghiul în care priveşti vezi deformat. dar aici unde stau eu, misteru`i dezlegat. mă întreb ce gândeşti când te găseşti în oglindă. te mai recunoşti? chipul ţi`e palid din cauza luptei ce te`a legat, ochii`ţi sunt trişti, lucesc ciudat. vocea ta caldă ce odată gâdila, într`un sunet sumbru, degradat e metamorfozat. privirea ţi`ai rătăcit`o în zare. nu ştii ce cauţi. poate ceva nou, care să`ţi învioreze inima artificial. să te facă să tresalţi, din nou. fericirea nu se cumpără, cu toate că ai vrea.

împrumută`mi speranţa

împrumută`mi pentru o vreme speranţa,
se pare că am rătăcit`o pe`a mea.
simţăminte fără speranţă, pierdute, mă`nsotesc zilnic,
durerea şi tulburarea îmi sunt tovarăşi.
nu ştiu încotro să mă întorc;
privind înainte spre viitor nu întrezăresc imaginile renăscutei speranţe
văd vremuri tulburi, zile îndurerate, tragedii.

împrumută`mi pentru o vreme speranţa,
se pare că am rătăcit`o pe`a mea.
ţine`mă de mână şi îmbrăţişează`mă,
ascultă`mi toate rătăcirile, vindecarea pare departe
drumul spre lumină e singuratic şi lung.

împrumută`mi pentru o vreme speranţa,
se pare că am rătăcit`o pe`a mea.
stai prin preajmă, am nevoie de prezenţa, inima şi dragostea ta.
priveşte`mi atât de reală durerea prezentă
gânduri confuze şi triste mă asaltează mereu.

împrumută`mi pentru o vreme speranţa.
vremea vindecării va fi în curând.
şi`mi voi împărtăşi învierea, speranţa şi dragostea cu alţii.


[ not mine .. but .. looks like one of mine. :x ]

24 .. din nou.

24. o bancă, soarele şi eu. oh, ce pustiită mi`e inima. soarele ăsta îmi trezeşte amintiri de vară, când îmi zâmbea mereu. îmi aminteşte de zilele friguroase, dar totuşi super fericite. s`au întâmplat poate demult, dar simt că au fost ieri. oh.. unele chiar au fost.. speram că voi uita totul, poate că reuşisem, dar s`au întors înzecit. şi.. m`au copleşit. e incredibil cum aproape fiecare vorbă, zâmbet, privire, chip, voce, imagine.. îmi aminteşte de tine. inima nu`mi ascultă raţiunea, se încăpăţânează să iubească. chiar dacă e lovită de nenumărate ori.

autobuz, stradă, unirii, mall, colţ, ochi, parc, soare, reclamă, zâmbet, bancă. astea mi`au trecut acum prin faţă acum, lovindu`mă.. amintindu`mi de tine.

e 24. 1 întreg şi 9. a 22`a oară. iubire, tu faci din doi unul, ai făcut ca inimile lor să răsune atunci când se întâlnesc. nu ar trebui să fie corect? atunci spune`mi.. de ce l`ai lăsat să ne facă inimile să cânte în tonalităţi diferite, dar încă aceeaşi melodie?

.you`re under my skin.







[ .gânduri de 24 rostite aici. pe bancă .. autobuz .. stradă. ]

abandon.

o urmă de vis sfărâmat
s`a abandonat în pierduta`mi inimă
plângând,
pierzând orice speranţă.

e iar singură,
s`a trezit singură când reuşise fericirea
coborând,
a nu ştiu câta oară din trenul vieţii.

lacrima doare,
doare şi simte că nu mai are putere nici să se arate
a luptat,
dar a realizat că nimic nu s`a schimbat.

faţa acum mi s`ancordat,
e doar întristare
suspină,
privirea ta îmi e prea proaspătă, e plină de culoare.

[ .azi, mai mult ca niciodată cred că .. totu`i deşertăciune .. goană după vânt .. sunt doar un abur ce se arată puţintel şi apoi .. piere. ]

clipă de septembrie.

o nouă zi de toamnă. nu apuc să deschid bine ochii că imaginea ta mă cuprinde. rămân nemişcată dorindu`mi să revin în vis. nu e corect să dispară aşa. nu când te aveam în braţe. sper să adorm mai repede, vreau să dorm. mă ridic pe marginea patului şi dorinţa să aflu ce faci mă copleşeşte. oare eşti bine? oare te gândeşti la mine? oare.. ai visat la fel? deschid pc`ul şi toate melodiile îmi aduc aminte de tine. poate pentru că pe toate le ascultăm cu tine. sau pentru că orice lucru din jurul meu îmi aduce aminte de tine. ştiu că ţi se întâmplă şi ţie. recunoşti? nu`mi doresc să`ţi pot citi mintea, dar în momentul asta aş vrea să ştiu ce gândeşti. să`ţi pot pătrunde inima şi să văd ce e în ea. să mă văd acolo, ascunsă. şi fericită. partea aia din mine ştiu că a fost fericită tot timpul. nu avea cum să nu fie. a zâmbit cu tine, a râs cu tine, a vărsat lacrimi cu tine, a visat cu tine şi.. iubeşte cu tine. te iubeşte pe tine. aşa cum a făcut`o întotdeauna. ascultă`mi inima. bate pentru tine.

ea e monica.

cum să nu zâmbeşti la al ei zâmbet vesel? cum să nu te implici în poveste când o spune cu atâta pasiune? ea e monica şi cu asta nu am spus tot. pomeţii ei perfecţi zâmbesc cu toată faţa luminoasă când râde. aşa prietenă, mai rar. oricine şi`ar dori. cine o să ne mai ţină la curent cu toate filmele bune? cu toţi actorii şi poveştile lor? cine o să`i mai cumpere lu` sormea 19 cadouri o dată, dacă nu ea şi ruxy? cu cine o să ne distrăm la water park, filme şi peste tot? cu tine ne`am distrat. amintiri preţioase. să ai grijă de tine. we`ll miss you, monica! :(

.orgoliu

ne pierdem în iluzii, iluzii deşarte. ne îmbătăm cu vise sfărâmate, începem să ne`ndepărtam de zidurile abia surpate. orgoliul ne este prea puternic, suntem mai degrabă dispuşi să suferim până ni se usucă oasele, decât să recunoaştem că iubim. ne mişcăm prea repede, uităm că întotdeauna esenţa e ascunsă în sticulute mici, rămasă nedescoperită. alegem să uităm o clipă, ne amăgim cu asta şi apoi ne trezim ajunşi într`un punct în care realizăm că totul este la fel cum a fost cu o secundă în urmă. nu s`a schimbat nimic, doar timpul ne`a luat`o înainte. priveşte cum a trecut timpul, parcă ieri s`a întâmplat viaţa mea.. s`a întâmplat viaţa ta. oare când vom renunţa să fugim unii de alţii? când vom înceta să ţipam unii la alţii? dar mai ales, cât ne vom mai ascunde unii de alţii? cât mai alegem să trăim sub masca colorată, sub aparenţele şi zâmbetele, vorbele şi gesturile care le simulăm? ne pierdem din forţe, ne trecem.. şi timpul nu ne iartă. nu a făcut`o niciodată. când vom uită de ură şi ne vom iubi?

sa`mi aducă cineva vara înapoi ..

toamnă? nu te vreau. de ce vrei să mă cucereşti cu sila? nu vreau să`ţi simt atingerea, nu vreau să fii lângă mine şi să te vad. să ştiu că nu vei pleca. nu te vreau, nu vreau să mă întristezi şi pe mine. de ce ai alungat vara, de ce mi`ai izgonit sufletul? nu`ţi lăsa frunzele peste mine, nu trimite vântul să mă lovească. nu te vreau. nici azi, nici mâine. tu, pleacă. dragoste, vino înapoi. să`mi aducă cineva vara înapoi ..

când ..

când cerul ţi se pare că se`ntunecă, când nici senin nu`l mai vezi, nu uita să crezi în răsărit.
când dragostea o simţi apusă, când doar cu aparenţe ai rămas, învaţă să rabzi şi vei câştiga.
când ziua îţi este`o noapte, când doar nori negri se zăresc, ascultă simfonia păsărilor, ascult`o, ea te va ridica.

nimic nou.

din tot ce`a fost
din ce mai este
din ce va mai fi
nimic nou nu va răsări.

din orice plan
din orice culoare
din mână oricărui om
nimic nou nu va apărea sub soare ..

.vară?

am stat şi am încercat să mă bucur de ultima fărâmă de vară. dar am început să simt cum amintirile, sentimentele şi marea mă coplesesc. m`au făcut să mă opresc şi să mă las pradă lor. am încercat să zâmbesc, dar până şi zâmbetul l`am simţit amar. e deja toamnă. înarmată cu puloverul ce l`am lăsat pe jumătate din mine, doar din duşmănie pentru frig, am ieşit pe balconul îngheţat. aerul înţepător parcă a ţinut să`mi adâncească dorul. m`a săgetat şi mi`a adus în inimă lacrima suspinului. refuz să cred că nu voi mai simţi atingerea nisipului, mângâierea soarelui. vreau să simt frigul, dar să fiu acolo, pe plajă, noaptea. să fie vară! vântul încearcă să se lupte cu iubirea mea şi`mi trimite ace îngheţate ce se lovesc zgomotos de geam. dar eu nu îl ascult şi te întreb: vară? tu chiar ai plecat? şi .. ai luat cu tine tot?

caută`mă..

caută sinceritatea.. şi vei găsi adevărul.

caută afecţiunea.. şi vei găsi dragostea.

caută apropierea.. şi vei găsi prietenia.

caută sensul.. şi vei găsi Cuvântul.

caută dorinţa.. şi vei găsi pasiunea.

caută soluţia.. şi vei găsi ajutorul.

caută înţelepciunea.. şi vei găsi biruinţa.

caută soarele.. şi vei găsi speranţa.

caută iubirea.. şi vei găsi perfecţiunea.

caută `mă.. şi mă vei găsi.

nu tu.

nu`i aşa că ai simţit şi tu sentimente care te pătrund? mă intrigă atunci când nu înţeleg ce sunt ele. le întorc pe toate părţile, le suprapun, le alung, le supun. dar nu întotdeauna funcţionează. lasă`ţi inima să vorbească, mintea ta nu`mi e decât un inamic. nu mai cunoşti sensul zâmbetului, nici cel al îmbrăţişării, nici cel al dragostei. nu te mai cunosc, nu`ţi mai cunosc zâmbetul. totuşi, e simplu de privit zâmbetul unui copil, parcă te umple cu speranţă. poate pe el ar trebui să`i privesc mai des, nu pe tine. el va fi sursa mea de bucurie, nu tu. zâmbetul lui mă bucură, al tău îmi lasă doar o cută adâncă.

ce`ai zice dacă..

ce`ai zice dacă totul ar fi.. perfect? ce`ai zice dacă totul ar fi.. aşa cum vrem noi? m`am lovit de întrebările astea şi m`am lăsat prinsă în nedumerirea lor. caut răspuns, crezi că mi`l poţi da? ne`am lăsat cu toţii pradă iluziei, ne`a lăsat duşi de valurile artificiale create de unii, de alţii. ne înecăm în marea obişnuinţei, ne pierdem în puterea suferinţei. ştim ce vor ei.. e aşa evident.. e aşa evident încât răul din ei îmi intră în ochi, ignoranţa lor îmi străpunge inima. mi`aş dori să pot să nu`i ascult, să`i las să se agite`n lumea lor.. aia artificială. măcar de atât să se bucure şi ei, de o lume creată, nu de cea în care să se simtă acasă. ai dat un alt rost vieţii tale sau poate niciodată nu a fost diferită. învaţă.. lacrima care are valoare.. nu e lacrima aruncă`n vânt.. e lacrima ce o simţi în inimă, o trăieşti în fiecare secundă. e sentimentul care îl iei cu tine şi`n piaţă, şi`n parc şi`n cămăruţa ta. e magie. acel lucru care`ţi spune că iubeşti. tu ce`ai zice dacă totul ar fi.. perfect?

roata noastră.

timpul trece. observi şi tu, nimic din ce`a fost nu mai este. din înger de lumină, un demon se zăreşte. poate că aşa a fost tot timpul, poate că asta a devenit. poate că totul a fost o demonstraţie, o demonstraţie a prostiei. poate că`s prea mulţi oameni răi în lumea asta, poate că fiecare din noi luptăm să nu devenim unul din ei. aparenţele înşeală.. şi am simţit că înşeală atunci când îmi doream cel mai mult să fie adevărat. dar aparenţele astea.. te`au construit pe tine, i`au construit pe ei.. poate chiar şi pe mine. aparenţele care nu eu le`am creat.. ci tu cu mintea ta. aşa am făcut şi eu. imaginea îmi părea schimbată, o rază de lumină se întrezărea, credeam că timpul a lucrat în favoarea noastră. dar ce să vezi? aparenţele înşeală.. şi.. timpul trece. observi şi tu, nimic din ce`a fost nu mai este.

de ce .. ?

pentru o secundă, erai acolo. ţi`am simţit atingerea. a fost un vis? acum, totul pare pierdut. nu mai eşti. răscolesc în mine şi găsesc o amintire. era ascunsă şi totodată hotărâtă să rămână aşa. păşesc în labirintul inimii şi simt că mă sufoc. nu trebuia să fac asta. trebuia să închid ochii şi să merg mai departe. să nu gândesc, să adorm în sentimentul depărtării. să te ignor. de ce m`ai trezit?

tu, omule.

se ascunde, se agită şi se`aruncă`n iluzii deşarte. vrea să fie fericit, dar caută împlinirea în lucruri pieritoare. suspină, plânge, dar îndată uită când altă imagine îi gâdilă ochiul său plin de culoare. e singur, deşi se simte bine alături de lumea asta sclipitoare. parcă`i prins de`o vrajă, blestem şi de`o inimă schimbătoare. îi păcăleşte pe toţi cu zâmbetul lui, are pretenţia să mă`mbat şi eu cu gluma lui, care o spune fără`ncetare. te recunoşti, tu, omule rătăcitor? te recunoşti, tu, fiu al plajei ?

insomnia, ora 3.

noaptea a adus cu ea insomnia, ora 3. hotărăsc să mă opresc, continui mâine treaba. ajunsă în pat.. ce crezi? nu mi`e somn. am obosit, am zis de prea multe ori asta. patul mă aşteaptă de ceva ore, mă aşteapta să`l îmbrăţişez iar. surprinsă`n liniştea nopţii, mă lupt cu gândurile infinite ce`s gata să`mi acapareze mintea zbuciumată. mă lupt, mă lupt, dar nu ştiu de ce.. întotdeauna, ele înving. licuricii mii şi mii par şi ei să aibă activitate, dansul râsetelor colorate se aude până la mine, aici, sus. vântul ăsta uşor, mă întristează, îmi aduce aminte de briza mării atât iubite, acum, o briză a depărtării. vreau să`mi închid ochii obosiţi şi să visez. să visez că dorm şi atât. dar nu, ochiul stâng se deschide şi oarecum doare. ceva îmi spune că a complotat cu mintea`mi, nu vrea de nicio culoare. caut maimuţoiu` şi`i dau o îmbrăţişare, sperând că asta să`mi aducă oboseala aşteptată. verificând din nou ceasul, un zâmbet îmi mişcă`ncet`încet buzele. oare chiar am crezut că voi dormi noaptea asta?

eşti tu ..

nisipul călduţ îmi mângâie tălpile încordate şi simt că totu`i bine. briza mării îmi gâdila faţa şi zâmbesc. am aşteptat prea mult ca zâmbetul ăsta să`mi inunde faţa din nou. aproape un an, mi s`a părut enorm. îmi prind părul sus şi păşesc încet prin valurile albastre`verzui. sunt incredibil de calde. nu cred că am mai prins apă aşa de caldă la mare. bănuiesc că marea a ştiut că mi`a fost prea dor de ea. a vrut să`mi arate că a simţit acelaşi lucru. acum ştiu ce mi`a lipsit. eşti tu ..


[ eram la mare .. şi .. mi`e dor.. ]

.Nemulţumitului i se ia darul.

mi`e dor ..

~ Mi`e dor de mare. Îmi place la mare că eşti curat tot timpul. Marea te spală.
~ Şi eşti sărat, nu? Te spală şi te sărează.
~ Tu ai fost vreodată la mare?
~ Nu, da` am visat că am fost. Într`o zi mi`a intrat nisip în ochi şi am plâns toată ziua.
~ Şi când ai intrat în apă, ţi`a trecut.
~ Mda, şi am visat o căsuţă de paie pe plajă, în care o să stau şi iarna, şi vara.
~ Şi mai e cineva în ea?
~ Suntem numai noi doi. A, şi marea.
~ Păi şi nu intră apă în căsuţă când e furtună?
~ Nu. Când e furtună intrăm noi în apă şi ne plimbăm prin valuri.

.Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul. [ Proverbe 22:1 ]

acelaşi tu.

sub umbra cenuşie a frunzelor de castan zâmbeşte al meu suflet pentru prima dată. e gol, dar totuşi a putut să viseze pentru o secundă. a ştiut că dacă va face asta, totul se va schimba. lângă el, stai tu. eşti tot tu. acelaşi tu, dar pari schimbat. întinzi privirea şi o cuprinzi pe a mea. citindu`te, descoper o lume ruptă de viziunea mea. atât de diferită, dar totuşi atât de apropiată. mâna mea o cuprinde pe a ta şi parcă şi`a întâlnit perechea. e fericită.

.zăpăceala sentimentelor

motiv. indecizie. convingere. căutare. decizie. confuzie. suspin. alin. durere. lacrimă. senin. uitare. amintire. răsuflare. ascuns. tristeţe. dor. ispită. greşeală. regret. nepăsare. ajutor. schimbare. luptă. rană. preocupare. simţire. logică. acceptare. pace.


[ frânturi de simţiri prezente şi trecute. ]

.vreau

încerc a mă desmetici
pentru că vreau
.să te simt venind
.să te aud gândind
.să te văd visând.

.zâmbeşte`mi colorat
.rosteste`mi priviri,
.priveşte`ma încurcat

despre Dragostea Ta.

din cer trimiţi speranţă sfântă
reverşi în mine armonii
iar Dragostea ce`Ţi e nespusă
o dovedeşti în fiecare zi.

biruitor în toate eu rămân
căci sângele`Ţi îmi e îndeajuns
cu Mână tare mă`ndrumi şi mă ridici
şi`n orice pas arăţi că mă Iubeşti.

.nu vreau

în bezna surdă mă învârt
un singur lucru mi`a rămas în gând
ochii tăi i`am strâns în inimă
nu vreau să`i uit, nu vreau să`i pierd.

plouă, plouă, plouă.

plouă, plouă, plouă. mirosul ploii m`a ameţit. întâlnind fereastra, mă opresc. imaginea pare murdară. picături mari de ploaie luptă să aibă un loc în tabloul meu ciudat. un impuls mă face să tresar și simt cum încep să mă agit. în depărtare, totul pare pierdut. ceaţa acoperă formele îmbibate`n ploaia gălăgioasă. soarele a fugit de mult. nu cred că a mai suportat chinul norilor, nu ne`a mai vrut. și`a luat razele colorate.. si ne`a parăsit. a plecat să`și reverse atingerea către oameni mai buni..
mă`ntorc, tabloul m`a`ntristat destul. vreau să zâmbesc acum.

insomnia inimii.

e târziu şi eu nu dorm.
nu`ţi spun cât de târziu este pentru că ştiu că mă vei certa. dar mă gândesc la tine. asta mă face să ţin ochii închişi, dar ochii minţii larg deschişi. m`am gândit, m`am gândit, m`am gândit. mi`e dor de tine!
îmi ţin mâna să nu tasteze un mesaj de `neatza.. inima`mi spune că te`ai trezit.. aerul dulce de afară îmi spune că şi tu îl simţi.
e`aproape răsăritul! aş vrea să..
aah, mă ia somnu`? visez?
a.. stai puţin.. cred că te visez.. din nou.

culoare ♥.

.cântă`mi răsăritul de soare ♥
cântă`mi albastrul ♥ din zare.

.şopteşte`mi dorul din inimă ♥
șoptește`mi iubirea ♥ `ntr`o rimă.

.ascultă`mi cântul viorii ♥ timide
ascultă`mi durerea cum cade ♥.

.oferă`mi parfumul din floare ♥
oferă`mi un stop de culoare ♥.

ploaie.

ploaie cu soare de iunie
petale mici de petunie
gânduri cu`o tentă de melancolie
suspin ascuns în gălăgie.

ploaie agitată de seară
putere în durerea amară
cântec de vioară în surdină
încerc ieșirea din rutină.

albastrule`verzui.

heeey tu!
iar îmi zâmbești drăguț!
și evident și eu roşesc
privindu`ți soarele din păr
privindu`ți marea printre gene
heeey tu!
iar îmi zâmbești drăguț!

heeey tu!
iar mă privești misterios
ai pus marea din ochi`ți să mă urmarească
ai pus lumina din paru`ți să mă zăpăcească
acum mă faci să râd din nou
știi doar că nu pot fi serioasă
când tu ești așa copilăros
uite`te la tine
iar mă privești misterios.

o. inimă

o. inimă

mă aduni, mă frângi
mă hotărăşti, mă răzgândeşti.

o. inimă înşelătoare
mă ascunzi, mă răneşti
mă sileşti, mă întristezi.

o. inimă rea
mă convingi, mă respingi
mă ridici, mă cobori.

o. inimă nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea..

cine poate să te cunoască?

Încotro ?

Zguduială. E zăpăceală. Inimă? Haos. Nesiguranţă. E rău. Suflete? Încolo. Încoace. Încotro? Rază de soare. Deznădejde. Lumină? Azi da, mâine nu. Deci? E prea repede. Mă aştepţi? Aşteaptă`mă.

pentru mare.

e liniște.
mă pierd în umbre calde de vară.
aerul dezvelește povești, amintiri și sentimente.
încerc să uit, dar mă urmăresc.
astăzi lacul și`a întins atingerea și m`a mângâiat ușor.
m`am simțit la mare.
soare, apă, vânticel..

mi`e dor de tine.

zâmbetul amar se lipește de fața mea și oftează.
și el vrea la mare..

e 1 deja?

o lacrimă călduță se despride încet de ochiul meu obosit.

ceasul de la mână bate.
tresar.
e 1.
așa puțin?
timpule, stai pe loc?
mergi prea repede?
ce e cu tine?
dar cu mine.. ce e?
ia`mă și pe mine încotro mergi tu!
un zâmbet șters îmi ascunde dinții, mă ascunde și pe mine.
mă încrunt. o rază de soare din vis se agață de fața mea senină.
zâmbesc?

mă topesc.
aștept secunda următoare.

[.albastrul e albul negru ciclamen vișiniu verzui.]

minune. albastru. strălucitor.
Iubirea zboară liber, zăpăcitor.

zâmbet. alb. surprinzător.
Privirea ta mă`ncearcă atent, cuprinzător.

suspin. negru. rătăcitor.
Tu îmi surâzi, e așa înviorător.

surpriză. portocaliu. inovator.

Nu`mi place, dar ești începător.

cireașă. ciclamen. tulburător.
Momentul a și trecut, nu`mi ești dator.

surâs. vișiniu. înduioșător.
Atenția mi`ai lăsat`o pe pervaz, cutezător.

tulpină. verde. pătrunzător.
O floare îmi atinge nările, mă`nfior.

Multumeesc.!

eşti aşa minunat!

în fiecare zi mă Ţii de mână şi`mi şopteşti vorbe de iubire.
ce bun eşti!
ai pus soarele să mă gâdile în fiecare zi.
mi`ai promis Dragostea zi de zi.
i`ai pus pe ei să mă facă să zâmbesc şi`atunci când am a suferi.
iubesc, pentru că îi văd ochii printre norii albăstrii.. zilele`mi sunt înseninate de ochii lui verzui.

eşti Aer!
cu fiecare adiere de vânt te simt mai aproape, mai aproape.
atât de aproape.
cu fiecare strop de ploaie îti simt atingerea ca o văpaie.
eşti raza mea de speranţă!
mi`ai arătat Iubirea, am simţit`o din plin.
Ţi`ai arătat îngăduinţa şi mi`a fost ruşine de mine.
am privit spre Tine, iar faţa mi s`a luminat!
Mulţumesc.!

rugă.

o, Doamne, fă`ne azi lumini

fă`ne stâlpi în furtună
dă`ne putere, ispita să biruim
ca să primim a noast`cunună.

o, Tată, du`ne azi spre Tine
du`ne pe vârf de munte
fă`ne sfinţi, mărturie să dăruim
ca să ne sfârşim alergarea într`o bucuroasă zi.!

.amalgam

confuzia a început a ma cuprinde

durerea surda se`aproprie, surprinde

sufletul se zbate, e prins în amalgam de sentimente

iar inima`mi şopteşte încet..

când iei aminte?

noaptea cade`n umbra zilei rele

incertitudinea e dură, loveşte

dar în suflet strâng doar iubirea Ta

şi cânt de bucurie, sunt în prezenţa Ta!

iar tu, inimă, şopteşte`mi un zâmbet

vreau să`l simt şi astăzi!

renunţ?

ce faci când te lupţi cu morile de vânt?

renunţi?

când faci binele şi tot în tine aruncă?

cum rezişti dacă eşti lovit din toate părţile?

de ce mai încerci când e atât de evident că nu merită?

până când să mai încerci să le faci bine?

până când parcă se luptă să`ţi facă răul?

de ce să tot alergi să fie pace?

cum să fie pace când ei tot lovesc?

când se vor opri?

ce fac? mă lupt cu morile de vânt!

renunţ?

.șoapte

sentimente simple puse pe hârtie.

sufletu`mi e aşezat pe o tăblie.
inima fugită din a sa armonie.
asta simt in a mea scurta agonie.

sunete pierdute`n soapte.
gânduri prinse`n stâlp de noapte.
priviri ce`aduc un strop de electricitate.
dar astă zi zăresc că totul e departe.

zâmbetul îmi e trecut din nou`n uitare.
râsul mi l`am ascuns în agitare.
atingerea e luată`n colţ de ezitare.
fiinţa`mi doreşte o vie resuscitare.

staai.

soarele ăsta e prea duulce.
am zis eu că într`adevăr frigul se duce.
simt vântul.. parcă.. simt briza..mi`e dor de zilele pe mal de mare.
șoseaua noastră miroase a`ncins, îmi dă parcă dorința de plecare.
am privit trenul, tocmai a trecut peste pod.
vroiam să sar in el, dar te pierdeam în zare.
ți`am zis că vreau la mare?


am mers și am aflat cu stupoare cum
veșnica Dâmboviță îmi inundă nările cu a ei mireasmă tare.
oh, miros de mare, ce culoare..
dar oh,
stai.

stai puțin,
nu vreau să mă trezesc,
pentru că știu, știu,
doar am visat din nou în culoare
cred că mi`e dor de tine, soare.. și de mare.

seniiin.

o zi, un zâmbet, început

e`aşa frumos afară!

surâs, atingere, necunoscut

poţi să`mi mai zâmbeşti a doua oară?

alta zi, senin, o`mbrăţişare

eşti tot acolo, soare?

o privire, un joc, subînţeles în departare

ce duuulce poveste, uite un hug tare!

zâmbeşte!

când simţi că greul te apasă

când suferi în tăcere

nu te uita în gol şi geme

zâmbeşte în durere!

când sufletul îl simţi că`i gol

când nimeni nu te ascultă

nu te sfii, nu te`ntrista

aşteaptă, El te va ajuta!

rămâi acolo oare?

rămâi acolo, soare?

de ce mă laşi să plang fără`ncetare?

rămâi acolo oare?

rămâi acolo, culoare?

de ce mă ţii departe de mare?

rămâi acolo oare?

soare?

plimbă`ţi gândul tău în zare
şi vei găsi dragostea`mi ascunsă care
pe tine te`a căutat de zor, dar oare
ai fost tu atent în zare?

priveşte`mi inima fără culoare..
şi vei simţi cum bate taare
auzi cum ţipă că o doare?
gândeşte`te.. e oare drept măi soare?

gând.

deseori.. ne e greu.

rectific.. de multe ori!

ne e greu să acceptăm.. ceea ce e bine..

iar uneori.. nu mai ştim ce e bine..

semnal din stânga.. semnal din dreaptă.. semnal de Sus..

şi atunci mă întreb.. e bine? nu e bine?

simt că nu e bine.. cu toate că ar trebui să fie!

dar dacă nu e bine?

şi versurile se rătăcesc.. rămâne doar tăcerea. ta.

drumul meu.

durere, gânduri şi poveri

din drumul nost' ades culegem

dar dacă iute ne`ndreptam spre cer

orice durere trece.

idei, minute şi poveşti

vrem să cuprindem tootul

dar dacă cerul nu zâmbeşte

orice idee piere.

dragostea.

privesc în urmă şi mă`ntreb

dacă povestea asta`i fără sens

au fost doar vorbe duse`n vânt?

doar vise trimise prea departe`n câmp?

dar astăzi, simt şi cred

cum dragostea supremă`o primesc

pe Tine, Doamne, vreau să Te ador mereu

iubirea`Ţi veşnică s`o port în mine.

răbdarea.

răbdarea aduce biruinţa

răbdarea cere`un greu şi mare sacrifiu

răbdarea.. atât de mult tânjesc s`o am

răbdarea..`i lucrul ce`l doresc în dar!

nădejdea aduce zâmbet, soare

nădejdea cere`un prieten, o floare

nădejdea..`i parfum de binecuvântare

nădejdea.. şi iubirea`s lucruri genialee!

.răbdarea aduce biruinţa în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. [Români 5:4]

. aşteaptă . ascultă .

atunci când simţi că nu e bine

stai, aşteaptă

atunci când sufletul ţi`e zgomotos

stai, aşteptă..

atunci când simţi că glasul ţi`este trist

opreşte`te, ascultă

atunci când auzi cum inima îţi plânge

opreşte`te.. ascultă..

.. dacă ..

.. dacă era uşor.. n`ar fi fost nimic
dacă era uşor.. ar fi fost greşit
dacă era uşor.. era doar trecător ..

.. dacă nu era complicat, n`ar fi fost real
daca nu era complicat, ar fi fost totul claar
dacă nu era complicat, era doar un neimportant ..

dar.. ce bine că totul e fooarte complicat!

bucurie.

.fericirea este o emoţie, pe când bucuria este o atitudine.
.emotiile vin şi se duc, pe când atitudinile pot creşte, se pot cultiva.

- în răcoarea dimineţii -

.dragostea. si .moartea.

" a iubi este sinonim cu a trăi, iar a fi în viaţă, fără a avea dragoste înseamnă a fi de fapt mort, deşi îţi merge vestea că trăieşti. ceea ce`i separă pe vii, pe oamenii adevăraţi de cei morţi este dragostea. "

- dragostea si moartea -

. oglinda

. privesc oglinda asta mult prea rece

iar inima'mi e un triumf ce în ruină trece

. spre drumul ce singur îşi culege

durerea ce nicidecum nu'o'alege.

. privesc oglinda asta mult prea stinsă

iar mintea'mi ce'n vid se simte prinsă

. spre falsul vis ce în sfârşit fuse aflat

doreşte sincer ca tot să fie uitat.

întotdeauna.

.Mulţi îşi ascund caracterul fals şi viclean, adaptându-se după împrejurări. Dar întotdeauna timpul scoate la iveală caracterul fiecăruia. Theognis

o nouă dimensiune.

o mână întinsă şi încălzită

se apleacă încet zâmbind spre mine

iar cu`o mea amărăciune simplă

apuc o nouă dimensiune.

Tu eşti acel luceafăr iubitor

ce spre ale mele tristeţi, stele trimiţi

sperând ca eu să vin la Tine

să nu`ţi mai spun cuvinte fără minte.

am dreptate. din nou.

de multe ori încerc să cred

sperând că asta`i realitatea

accept şi uit crezând că nu e drept

să mă`ndoiesc de tine şi de`a ta moralitate.

şi atunci mă regăsesc din nou

din nou, văd, am dreptate

mă întreb oare nu e prea trist

oare nu`i prea mult, oare există vreo scăpare?

zgâriat..

s`a şters şi ultima picătură.

e gol.

pervazul e zgâriat, rupt şi e ciudat.

Creatorul său se`ntreaba:

oare merită a mea strădanie?

oare are rost?

dar singur îşi răspunde

şi`n dragoste încet aleargă

şi`al său pervaz îl îngrijeşte

ştiind că el nu va mai fii niciodată..uitat.

[paralelă..]

pete.

.. " să simţi că lumea e fără margini, că suntem atât de mici, că frumuseţea are pete şi e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem şti niciodată adevărul" ..

- ultima noapte de dragoste - întâia noapte de război -

crud.

o simplă scuză rece
un simplu gând ce trece
o simplă vorba ce pare să disece
un singur dor, prea crud decor.


seara asta`i prea lungă
şi pare prea sumbră
aştept cu nerăbdare
din nou o zi cu soare.

ninge !

. merg pe strada ce m`aruncă

sub ploia viselor de iarnă

iar paşii mei simt cum se`agăţă

pe negre curbe de zăpadă .

. ninge prea încet că să`mi ajungă gândul

e prea frumos ca să`mi exprim suspinul

rămân ca`într`o oglindă suspendată

uitând de vocea ce mă`aşteaptă .

. cinci .

ore luuungi ce par nespuse

gânduri, rugi şi planuri puse

ceasul stă să bată ora cinci

oare mă va lua cu el de aici?

nopţi la rând târzii şi reci

sentimente duse pe poteci

frământări deşarte`n suflet

cu un suflu ce doreşte`un râset.

`neaţa.

. în tramvaiul ce e plin

. domneşte aerul senin

. chiar în umbra dimineţii

. şi`n tăcerea sumbră`a ceţii

. oamenii respiră lin

. îmbătaţi de micul pin.

. deodată`n coltz de rând

. un cerşetor urlă, mergând

. spune că e asupritu` vieţii

. chiar de`i rasfatu` dimineţii

. iar golanul spumegând

. îl goneşte blestemând.

aştept.

ziua fericită vine,

o ştiu!

aştept cu nerăbdare

aştept în adorare.

aştept venirea Sa

aştept comoara mea.

________________________

laşi.

oamenii laşi atacă

vor să doboare.

dar eu stau tare

chiar de mă doare.

nu te lăsa surprins

arată`i că`i învins.

nu te lăsa lovit

e doar un fals amic.!

ţine`ţi arma`n aşteptare

el pândeşte a doua mutare.

___________________

sentimente.

.sentimente plutesc
.cuvinte urâte se rostesc.
_________________________

timp.

pe străzile pustii

pe ale inimii strâmbe poteci

cu tristeţea`n drum

stau. m`opresc aici.

privesc spre`a timpului simplii stejari

şi`n inimă`mi se scurge

un rău acru de dorinţe

rămas din sadice cărări.

în mine simt cum plânge

cum trist aşteaptă`nchis

al sufletului stins dor

ce iute, supărat, se`ascunde.

deschide`mi poarta viselor

fă`mi loc spre infinit

să zbor spre zarea fericită

să sper spre`o viaţă dulce.