Cum e viaţa ta? Tristă, rece.. superficială? E lipsită de sens.. seacă.. obositoare? E parcă ruptă dintr`un scenariu tragic.. în care protagonistul.. eşti chiar Tu.
Întrebările ţi se lovesc puternic de inimă. Capul îţi e clătinat, ameţeşti. Te opreşti, sperând că astfel războiul din capul tău se va încheia.. Dar.. NU .
Mii de frustrări şi sentimente contradictorii îţi întunecă existenţa. Îţi răpesc viaţa din tine. Simţi cum în fiecare clipă.. ceva moare în tine.. Inima îţi devine tot mai insensibilă; nu mai şti să răspunzi când cineva întreabă simplu dacă.. iubeşti. Te ascunzi, te eschivezi.. găseşti întotdeauna ceva care să te scoată 'învingător'. Dar apoi rămâi singur.. Şi şti prea bine că.. Nu prea ţine minciuna când e vorba de tine.. sau de El. Te laşi pradă deznădejdii.. Plângi.. Spui că ceilalţi sunt de vină. Minciunile şi explicaţiile vin pe bandă.. Eşti maestrul aici, nimeni nu te poate contrazice.. Aşadar..
Eşti nefericit.
Dar de ce? Lumea e indiferentă fericirii tale. Poţi fi fericit sau nefericit. Pentru ei nu contează. Doar Câţiva.. Doar câtiva nu simt asta. Sunt Oameni.. Simpli oameni care ţin la tine.. Iar dacă nu crezi asta.. Adu`ti aminte că întotdeuna e Cineva.. Acolo .. Pentru tine !
Aşadar.. Cât? Cât mai ai de gând s`o duci aşa? Pentru a deveni mai bună.. Lumea asta are nevoie de tine . Tu poţi aduce schimbarea.
Dar ţi`e teamă. Frica ţi`a paralizat fiecare celulă.. Eşti atât de laş încât nu poţi accepta că greşeşti. Şi astfel.. Nu ai de gând să accepţi schimbarea.. Şi cazi.. Te ridici.. Cazi..
Şi acum.. Ce? Ce mai aştepţi?
Vrei să fii Lumină? Sau doar o umbră anemică?
Hai.. Hai Sus !
