împrumută`mi speranţa

împrumută`mi pentru o vreme speranţa,
se pare că am rătăcit`o pe`a mea.
simţăminte fără speranţă, pierdute, mă`nsotesc zilnic,
durerea şi tulburarea îmi sunt tovarăşi.
nu ştiu încotro să mă întorc;
privind înainte spre viitor nu întrezăresc imaginile renăscutei speranţe
văd vremuri tulburi, zile îndurerate, tragedii.

împrumută`mi pentru o vreme speranţa,
se pare că am rătăcit`o pe`a mea.
ţine`mă de mână şi îmbrăţişează`mă,
ascultă`mi toate rătăcirile, vindecarea pare departe
drumul spre lumină e singuratic şi lung.

împrumută`mi pentru o vreme speranţa,
se pare că am rătăcit`o pe`a mea.
stai prin preajmă, am nevoie de prezenţa, inima şi dragostea ta.
priveşte`mi atât de reală durerea prezentă
gânduri confuze şi triste mă asaltează mereu.

împrumută`mi pentru o vreme speranţa.
vremea vindecării va fi în curând.
şi`mi voi împărtăşi învierea, speranţa şi dragostea cu alţii.


[ not mine .. but .. looks like one of mine. :x ]

24 .. din nou.

24. o bancă, soarele şi eu. oh, ce pustiită mi`e inima. soarele ăsta îmi trezeşte amintiri de vară, când îmi zâmbea mereu. îmi aminteşte de zilele friguroase, dar totuşi super fericite. s`au întâmplat poate demult, dar simt că au fost ieri. oh.. unele chiar au fost.. speram că voi uita totul, poate că reuşisem, dar s`au întors înzecit. şi.. m`au copleşit. e incredibil cum aproape fiecare vorbă, zâmbet, privire, chip, voce, imagine.. îmi aminteşte de tine. inima nu`mi ascultă raţiunea, se încăpăţânează să iubească. chiar dacă e lovită de nenumărate ori.

autobuz, stradă, unirii, mall, colţ, ochi, parc, soare, reclamă, zâmbet, bancă. astea mi`au trecut acum prin faţă acum, lovindu`mă.. amintindu`mi de tine.

e 24. 1 întreg şi 9. a 22`a oară. iubire, tu faci din doi unul, ai făcut ca inimile lor să răsune atunci când se întâlnesc. nu ar trebui să fie corect? atunci spune`mi.. de ce l`ai lăsat să ne facă inimile să cânte în tonalităţi diferite, dar încă aceeaşi melodie?

.you`re under my skin.







[ .gânduri de 24 rostite aici. pe bancă .. autobuz .. stradă. ]

abandon.

o urmă de vis sfărâmat
s`a abandonat în pierduta`mi inimă
plângând,
pierzând orice speranţă.

e iar singură,
s`a trezit singură când reuşise fericirea
coborând,
a nu ştiu câta oară din trenul vieţii.

lacrima doare,
doare şi simte că nu mai are putere nici să se arate
a luptat,
dar a realizat că nimic nu s`a schimbat.

faţa acum mi s`ancordat,
e doar întristare
suspină,
privirea ta îmi e prea proaspătă, e plină de culoare.

[ .azi, mai mult ca niciodată cred că .. totu`i deşertăciune .. goană după vânt .. sunt doar un abur ce se arată puţintel şi apoi .. piere. ]

clipă de septembrie.

o nouă zi de toamnă. nu apuc să deschid bine ochii că imaginea ta mă cuprinde. rămân nemişcată dorindu`mi să revin în vis. nu e corect să dispară aşa. nu când te aveam în braţe. sper să adorm mai repede, vreau să dorm. mă ridic pe marginea patului şi dorinţa să aflu ce faci mă copleşeşte. oare eşti bine? oare te gândeşti la mine? oare.. ai visat la fel? deschid pc`ul şi toate melodiile îmi aduc aminte de tine. poate pentru că pe toate le ascultăm cu tine. sau pentru că orice lucru din jurul meu îmi aduce aminte de tine. ştiu că ţi se întâmplă şi ţie. recunoşti? nu`mi doresc să`ţi pot citi mintea, dar în momentul asta aş vrea să ştiu ce gândeşti. să`ţi pot pătrunde inima şi să văd ce e în ea. să mă văd acolo, ascunsă. şi fericită. partea aia din mine ştiu că a fost fericită tot timpul. nu avea cum să nu fie. a zâmbit cu tine, a râs cu tine, a vărsat lacrimi cu tine, a visat cu tine şi.. iubeşte cu tine. te iubeşte pe tine. aşa cum a făcut`o întotdeauna. ascultă`mi inima. bate pentru tine.

ea e monica.

cum să nu zâmbeşti la al ei zâmbet vesel? cum să nu te implici în poveste când o spune cu atâta pasiune? ea e monica şi cu asta nu am spus tot. pomeţii ei perfecţi zâmbesc cu toată faţa luminoasă când râde. aşa prietenă, mai rar. oricine şi`ar dori. cine o să ne mai ţină la curent cu toate filmele bune? cu toţi actorii şi poveştile lor? cine o să`i mai cumpere lu` sormea 19 cadouri o dată, dacă nu ea şi ruxy? cu cine o să ne distrăm la water park, filme şi peste tot? cu tine ne`am distrat. amintiri preţioase. să ai grijă de tine. we`ll miss you, monica! :(

.orgoliu

ne pierdem în iluzii, iluzii deşarte. ne îmbătăm cu vise sfărâmate, începem să ne`ndepărtam de zidurile abia surpate. orgoliul ne este prea puternic, suntem mai degrabă dispuşi să suferim până ni se usucă oasele, decât să recunoaştem că iubim. ne mişcăm prea repede, uităm că întotdeauna esenţa e ascunsă în sticulute mici, rămasă nedescoperită. alegem să uităm o clipă, ne amăgim cu asta şi apoi ne trezim ajunşi într`un punct în care realizăm că totul este la fel cum a fost cu o secundă în urmă. nu s`a schimbat nimic, doar timpul ne`a luat`o înainte. priveşte cum a trecut timpul, parcă ieri s`a întâmplat viaţa mea.. s`a întâmplat viaţa ta. oare când vom renunţa să fugim unii de alţii? când vom înceta să ţipam unii la alţii? dar mai ales, cât ne vom mai ascunde unii de alţii? cât mai alegem să trăim sub masca colorată, sub aparenţele şi zâmbetele, vorbele şi gesturile care le simulăm? ne pierdem din forţe, ne trecem.. şi timpul nu ne iartă. nu a făcut`o niciodată. când vom uită de ură şi ne vom iubi?

sa`mi aducă cineva vara înapoi ..

toamnă? nu te vreau. de ce vrei să mă cucereşti cu sila? nu vreau să`ţi simt atingerea, nu vreau să fii lângă mine şi să te vad. să ştiu că nu vei pleca. nu te vreau, nu vreau să mă întristezi şi pe mine. de ce ai alungat vara, de ce mi`ai izgonit sufletul? nu`ţi lăsa frunzele peste mine, nu trimite vântul să mă lovească. nu te vreau. nici azi, nici mâine. tu, pleacă. dragoste, vino înapoi. să`mi aducă cineva vara înapoi ..

când ..

când cerul ţi se pare că se`ntunecă, când nici senin nu`l mai vezi, nu uita să crezi în răsărit.
când dragostea o simţi apusă, când doar cu aparenţe ai rămas, învaţă să rabzi şi vei câştiga.
când ziua îţi este`o noapte, când doar nori negri se zăresc, ascultă simfonia păsărilor, ascult`o, ea te va ridica.

nimic nou.

din tot ce`a fost
din ce mai este
din ce va mai fi
nimic nou nu va răsări.

din orice plan
din orice culoare
din mână oricărui om
nimic nou nu va apărea sub soare ..

.vară?

am stat şi am încercat să mă bucur de ultima fărâmă de vară. dar am început să simt cum amintirile, sentimentele şi marea mă coplesesc. m`au făcut să mă opresc şi să mă las pradă lor. am încercat să zâmbesc, dar până şi zâmbetul l`am simţit amar. e deja toamnă. înarmată cu puloverul ce l`am lăsat pe jumătate din mine, doar din duşmănie pentru frig, am ieşit pe balconul îngheţat. aerul înţepător parcă a ţinut să`mi adâncească dorul. m`a săgetat şi mi`a adus în inimă lacrima suspinului. refuz să cred că nu voi mai simţi atingerea nisipului, mângâierea soarelui. vreau să simt frigul, dar să fiu acolo, pe plajă, noaptea. să fie vară! vântul încearcă să se lupte cu iubirea mea şi`mi trimite ace îngheţate ce se lovesc zgomotos de geam. dar eu nu îl ascult şi te întreb: vară? tu chiar ai plecat? şi .. ai luat cu tine tot?