Fărâmă de praf .

ce mi`e alergarea? o fărâmă de praf, căutând cerul Tău.

cine eşti Tu, Dumnezeu minunat?

Te`ai aplecat spre mine, ai pus viaţă din viaţa Ta. şi plăpânda inimă a bătut.
apoi, ca două note legate, mi`ai oferit suflare. ochii mi i`ai deschis, şi Te`am zărit.

cine sunt eu? existenţă firavă.. ascunsă în inima Ta de Tată.

ce îmi e inima? adiere de vânt.
cine sunt eu?

unde merg? unde mă conduci?

ce`mi sunt paşii? rătăcire fără Tine.
urme pe nisipul ud într`o zi fără soare.

ce`mi e trupul? umbră efemeră pe Pământ.
ce`s dorinţele mele? ce mi`s gândurile?
cât mai am până sufletul îmi e desăvârşit? cât?

cum să iert, dacă Tu nu Ţi`ai fi dat viaţa pentru mine?
cum să renunţ, când Tu mă ţii de mână?

cum să iubesc, dacă Tu n`ai fi Iubirea?

privirea`mi e aţintită la Tine. doar Tu ai răspuns pentru mine.

aruncă`mi voinţa, dă`mi doar credinţa!

îndură`mă şi învaţă`mă.

Ajută`mă, dă`mi a Ta povaţă !

viaţa ?

viaţa ?
înseamnă să te trezeşti zâmbind într`o zi aprinsă de vară după un somn odihnitor de amiază. să priveşti cerul senin ce se aşterne în faţa ta şi primul tău gând să fie: viaţa este frumoasă fără efecte speciale.
înseamnă să poţi spune ce bun e Domnul, chiar şi atunci când totul este departe de a fi perfect. să te poţi încrede în El.

şi să ai tăria să cânţi mereu.

viaţa ?
înseamnă să poţi petrece minute în şir cu ochii închişi, visând la ce va fi.

înseamnă să`mi pot aşeza dorinţele pe foaie şi să ştiu că nimeni nu mă va contrazice. să`mi prăbuşesc suflarea, luptând ca nimeni să n`o lovească ascultând`o. şi niciodată să nu las ca ale mele visuri să fie răpuse sub talpa invidiei.

să am forţă să păşesc, deşi am întrebări care simt că sunt mult prea apăsătoare.
cumva să ştiu că am suficientă putere încât să înfrunt orice mi`ar aduce nefericirea.
să lupt, să cad, să plâng, să învăţ, să mă ridic.

să găsesc adevărul, deşi uneori pare pierdut.

viaţa mea ..

înseamnă să zâmbesc, să dăruiesc, să ascult, să aleg, să renunţ, să iert, să aştept, să iubesc.
să adun speranţa în buzunarele inimii şi apoi să las dragostea să atingă durerea celuilalt.

să iubesc cu adevărat.

viaţa ?
o multitudine de sentimente şi acţiuni.

complicată, dar specială.

dură, dar frumoasă.

.ce să fac ?

ce să fac când sufletul mi`e prizonier?

merg prin beznă şi Te caut pe străzile pietroase ale inimii.

mă ascund, uitând de Promisiunea Ta. închid ochii şi îmi las firea să zburde.

apoi cad şi regretele mă copleşesc.

mă ridici, ştergând durerea mea. iar drumul meu străbate lumina Ta.

ce să fac când ale mele visuri surprind păcat?

când inima merge spre prăpastie. merge şi nu pare să aibă vreo intenţie de redresare.

rătăcesc încoace şi`n colo.

dar Tu îmi spui să aştept. să sper. să cred.

Ajută`mă să Sper.

să Cred.

să Aştept !