Tăcerea?
Da, a învăluit întreaga zare.. Ne aruncă trupurile în întuneric, ochii ne sunt ascunşi de lumină. Totul e subţire, doar ceaţa inimilor creează un zid de piatră. Mii de motive stau între noi. Gânduri, presupuneri, acuze. Simţi? Ţi-au agaţat inima. Ţi-au luat-o prizonieră şi au pus garduri de spini în jurul ei. Nu-s spinii trandafirilor, sunt spinii urii. Ţin la distanţă orice dragoste.
Stelele sunt ascunse. Nu ştiu cum, dar le-ai întristat şi pe ele. Bătrâneţea sufletului tău le-a alungat într-o adâncă uitare, refuză să mai audă de noi. Le-am căutat nopţi la rând şi nu au mai vrut să-mi zâmbească nici mie. În schimb, trimit fiori reci de toamnă şi nori negri să mă înspăimânte..
Ai adus tăcerea în întreaga zare..
