o Veste Bună !

• Dar îngerul le`a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S`a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul . [ Luca 2:10-11 ]

         Domnul să vă umple inimile cu Dragoste, Lumina și Bucurie ! 

Iar nașterea Lui să aducă în viețile voastre Strop de Iubire cerească ! 

C. D.

Îmi place de tine pentru că ..

Pentru că ..


Etichete, etichete. Unde privesc, etichetele încearcă să`mi agațe privirea.. Aud oameni rostind: Îmi place de el/ea .. pentru că .. e haios/haioasă, e inteligent/inteligentă, e frumos/frumoasă, e.. și lista poate continua. Iubesc la el/ea acel lucru..
Dar ce se va întâmpla când ne vom plictisi de toate astea ? Ce se va întâmpla când ele vor pieri ? În fond, totu`i pieritor.. ce azi ne pare atât de real, veșnic.. poate dispărea într`o secundă.. la fel si noi .
Trăim într`o lume a noastră; totul ne aparține, avem puterea. De aceea, judecăm . Gândim superficial, acționam fără sens.. rănim.. mințim.. îl excludem pe El.

Cădem, cădem .. și uităm.. Uităm de El .

Am ajuns să prețuim lucrurile materiale mai mult decât oamenii . Îi lăsăm într`un loc părăsit, lipsit de sentimente, secătuit de dragoste.. Iubim cu adevărat lucrurile fără valoare, lucrurile rele, lucruri pieritoare..

Am făcut din filme prieteni, am făcut din desene zâmbete.. Am încercat.. Dar nimic nu iese când pășești în direcția greșită..

Unde privești .. Superficialitate. Esențele nu numai că le găsești în sticluțe mici .. Dar acum dai doar de sticle mari, văruite, aranjate. Cele mici sunt ascunse, aruncate unde doar cei care își doresc cu adevărat le pot găsi .

Am ajuns să pretindem că iubim, dar faptele să arate altceva. Am ajuns să rostim Cuvinte Prețioase.. fără a ne gândi că acele cuvinte vor rămâne pentru totdeauna în inima celui ce le`a primit. Ne răzgândit, ne schimbăm, fugim, uităm..

Dar Inima.. Inima .. vrea altceva ..

Pur și simplu, să Iubești . Nu căuta motive.. Niciun motiv nu va fi suficient de puternic, de adevărat.. decât Dragostea..

Cădem, cădem .. dar nu ne lăsa să uităm de Tine ..

analiza dragostei.

 ce e dragostea? 

 care e diferenţa dintre dragoste şi dragostea adevărată? 

 dragostea piere, pe când dragostea adevărată nu? 

 ce`s cu atâtea denumiri şi etichete? 

  

 întrebările astea mi`au răsunat în inimă azi. şi uşor, uşor, am încercat să le răspund. 

  

 dragostea? un sentiment care te înalţă. toată energia ta e îndreptată asupra persoanei iubite. vrei să`i oferi tot binele din lume. faci compromisuri şi suferi enorm dacă nu ţi se răspunde în acelaşi mod.  

 practic, îţi dă aripi. :-) 

  

 dragoste? sau dragoste adevărată? de fapt.. există doar o singură dragoste. cea adevărată. orice altceva.. se poate numi îndrăgostire, pasiune sau cum vrei tu s`o numeşti. 

 dragostea adevărată nu piere, în schimb la un moment dat, starea de îndrăgostire, pasiunea sau pur şi simplu găsirea plăcerii într`o persoană se vor duce. atunci, dragostea adevărată este probată. 

  

 încotro să căutăm dragostea? şi cum ne dăm seamă de veridicitatea ei? 

 de fapt.. nu e greu. Solomon ne`a sfătuit: 'nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea.' 

 asta înseamnă că trebuie să o aştepţi. nu să te apuci să baţi din inimă în inimă, căutând`o. ca la sfârşit, când ea în sfârşit a apărut în faţa inimii tale, să nu`i mai poţi răspunde la fel pentru că eşti secătuit de energie, de dragoste. 

 inima e nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea. cine poate s`o cunoască? 

 dar e sensibilă. oboseşte. prea multe compromisuri, prea multe încercări, prea multe eşecuri, prea multă suferinţă. la un moment dat, cedează. va muri. va deveni anemică, şi vei fi incapabil de a iubi. vei fi veşnic trist, pentru că ai dat cu piciorul dragostei. veşnic mizerabil. dragostea va reprezenta doar un cuvânt în dexul vieţii tale. atât şi nimic mai mult. 

  

chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n`aş avea dragoste, nu sunt nimic. 

 pe de altă parte, ştim că.. dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, un se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiure, ci se bucură de adevăr, 

acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.  
 

 Dragostea nu va pieri niciodată. 

   

Ridică`ţi ochii către Cer !

 De multe ori stai şi te gândeşti  

 Şi e normal să te întrebi: oare de ce trăieşti?  

 Ce rost are viaţa şi de unde vii?  

 Încotro vei merge într-o bună zi?  

 Priveşti ca-ntr-o oglindă în inima ta  

 Şi nu te poţi minţi, ştii că-ţi lipseşte ceva. 

 Dar oare ce ? 

 Dar oare ce? 

  

 Mereu ai încercat să-ţi umpli acest gol  

 Uitându-te în vieţile prietenilor  

 Tanjai după un dram de fericire  

 După ceva real, tanjai după iubire.  

 Dar nimeni nu e-n stare să ţi le ofere  

 Căci nu e om pe-acest pământ cu aşa putere 

 Şi totuşi, este Cineva.  

  

 Refren: Ridică-ţi ochii către cer 

 E tot ce pot acum să-ţi cer 

 Şi dacă-ţi este greu 

 Am să te-ajut şi eu. 

 Îţi trebuie doar puţin curaj, 

 Să te întorci la Dumnezeu. 

 Ştii bine că doar El 

 El te-a iubit mereu. 

  

 Ce am eu vreau să ai şi tu, 

 Ca să te văd zâmbind, iubind, trăind,  

 Ca să te văd râzând,cântând, dansând,  

 Ca să te văd iertând, ca să te aud spunând  

 Cum l-ai chemat pe Isus în inima ta  

 Şi stai de vorbă zi de zi cu El în camera ta  

 Dar pentru aceasta trebuie să faci ceva. 

 Refren: Ridică-ţi ochii către cer 

 E tot ce pot acum să-ţi cer 

 Şi dacă-ţi este greu 

 Am să te-ajut şi eu. 

 Îţi trebuie doar puţin curaj,  

 Să te întorci la Dumnezeu. 

 Ştii bine că doar El 

 El te-a iubit mereu. 

[ am să te ajut şi eu.. ]

despre durerea ta . pentru tine .

simţi?

fiecare părticică a corpului te strânge. stomacul parcă se micşorează cu fiecare secundă ce trece. nodul din gât doare într`atât încât nu poţi nici să ţipi. te uiţi îngrozit în jur. privirea`ţi caută o scăpare.

nimic, nimeni.

sufletul ţi`e ghimpi. şi ochii`s negri de durere. lacrimile au secat, ochii`s uscaţi. obrajii asprii strigă după mângâiere. nasul roşu plânge, aşteaptă remediere.

dar unde? de unde?

umbli bezmetic, rătăceşti pe străzile întunecate ale existenţei tale.

ai vrea să urli, dar nu mai ai putere.

ai vrea să mori, dar ceva nu te lasă.

ai vrea un motiv să trăieşti, dar ochii minţii văd doar durere.

cauţi pe cineva dispus să`ţi asculte durerea, sperând că astfel, ea să plece. dar ei încearcă doar să te îndepărteze.

şi fiecare vorbă, te loveşte ca un ciocan. fiecare privire duşmănoasă, te ustură.

cazi în genunchi. şi pământul îţi pătrunde`n inimă.

ai vrea să speri. ai vrea să nu disperi. şi cauţi..

dar unde cauţi tu, străine ?

unde baţi, dacă nu la El ?

pe cine aştepţi, dacă nu pe El ?

pentru cine trăieşti, dacă nu pentru El ?

recunoaşte că ai nevoie de El, doar de El !

Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice. [ 2 Corinteni 4:17-18 ]

p.s. be strong, my dear !

o secundă..

pentru o secundă, m`am oprit. ştiam că dacă voi face asta, totul se va schimba. cerul va deveni gri, zilele ploioase. ştiam că voi asculta fiecare sunet din juru`mi şi mă voi îngrozi. maşinile vor trece ameţitor pe lângă mine. iar căldura? căldura mă va sufoca. ştiam.

pentru o secundă, am pierdut sensul. am oftat şi am pierdut mersul. lumea a părut prea rece, privirile prea seci. momentele au venit peste mine şi m`au copleşit. mi`am lăsat privirea în jos şi am aşteptat. am aşteptat ca cineva să`mi dea impulsul de a merge mai departe. de a`mi continua drumul.

pentru o secundă, ochii mi`au fost trişti. o lacrimă a străbătut obrazul zâmbitor. doar buzele au aşteptat`o. vroiau să simtă tristeţea din ochi, vroiau să vadă ce se întâmplă. ele nu ştiau că va dura doar o secundă.

pentru o secundă, am privit doar după zâmbete. am privit, dar nu le`am găsit. am alergat, am căutat, dar niciunul nu se zărea. nu mai existau? am zâmbit, dar nimeni nu a simţit. era obrazu`mi îngheţat de lacrimă? erau ei nepăsători?

pentru o secundă, am închis ochii. universul a început a se învârti. amintiri, imagini, vise; toate erau acolo. dar cum? şi de ce acum? mintea se lupta cu ele, le sfâşia rând pe rând. vroia libertate, vroia autoritate.

doar pentru o secundă..

Fărâmă de praf .

ce mi`e alergarea? o fărâmă de praf, căutând cerul Tău.

cine eşti Tu, Dumnezeu minunat?

Te`ai aplecat spre mine, ai pus viaţă din viaţa Ta. şi plăpânda inimă a bătut.
apoi, ca două note legate, mi`ai oferit suflare. ochii mi i`ai deschis, şi Te`am zărit.

cine sunt eu? existenţă firavă.. ascunsă în inima Ta de Tată.

ce îmi e inima? adiere de vânt.
cine sunt eu?

unde merg? unde mă conduci?

ce`mi sunt paşii? rătăcire fără Tine.
urme pe nisipul ud într`o zi fără soare.

ce`mi e trupul? umbră efemeră pe Pământ.
ce`s dorinţele mele? ce mi`s gândurile?
cât mai am până sufletul îmi e desăvârşit? cât?

cum să iert, dacă Tu nu Ţi`ai fi dat viaţa pentru mine?
cum să renunţ, când Tu mă ţii de mână?

cum să iubesc, dacă Tu n`ai fi Iubirea?

privirea`mi e aţintită la Tine. doar Tu ai răspuns pentru mine.

aruncă`mi voinţa, dă`mi doar credinţa!

îndură`mă şi învaţă`mă.

Ajută`mă, dă`mi a Ta povaţă !

viaţa ?

viaţa ?
înseamnă să te trezeşti zâmbind într`o zi aprinsă de vară după un somn odihnitor de amiază. să priveşti cerul senin ce se aşterne în faţa ta şi primul tău gând să fie: viaţa este frumoasă fără efecte speciale.
înseamnă să poţi spune ce bun e Domnul, chiar şi atunci când totul este departe de a fi perfect. să te poţi încrede în El.

şi să ai tăria să cânţi mereu.

viaţa ?
înseamnă să poţi petrece minute în şir cu ochii închişi, visând la ce va fi.

înseamnă să`mi pot aşeza dorinţele pe foaie şi să ştiu că nimeni nu mă va contrazice. să`mi prăbuşesc suflarea, luptând ca nimeni să n`o lovească ascultând`o. şi niciodată să nu las ca ale mele visuri să fie răpuse sub talpa invidiei.

să am forţă să păşesc, deşi am întrebări care simt că sunt mult prea apăsătoare.
cumva să ştiu că am suficientă putere încât să înfrunt orice mi`ar aduce nefericirea.
să lupt, să cad, să plâng, să învăţ, să mă ridic.

să găsesc adevărul, deşi uneori pare pierdut.

viaţa mea ..

înseamnă să zâmbesc, să dăruiesc, să ascult, să aleg, să renunţ, să iert, să aştept, să iubesc.
să adun speranţa în buzunarele inimii şi apoi să las dragostea să atingă durerea celuilalt.

să iubesc cu adevărat.

viaţa ?
o multitudine de sentimente şi acţiuni.

complicată, dar specială.

dură, dar frumoasă.

.ce să fac ?

ce să fac când sufletul mi`e prizonier?

merg prin beznă şi Te caut pe străzile pietroase ale inimii.

mă ascund, uitând de Promisiunea Ta. închid ochii şi îmi las firea să zburde.

apoi cad şi regretele mă copleşesc.

mă ridici, ştergând durerea mea. iar drumul meu străbate lumina Ta.

ce să fac când ale mele visuri surprind păcat?

când inima merge spre prăpastie. merge şi nu pare să aibă vreo intenţie de redresare.

rătăcesc încoace şi`n colo.

dar Tu îmi spui să aştept. să sper. să cred.

Ajută`mă să Sper.

să Cred.

să Aştept !

de ce?

de ce? rostim zi de zi.

de ce? suntem întrebaţi în fiecare zi.

dar de ce? până când ne vom lovi de întrebări? de explicaţii? de răspunsuri?

când nu va mai fi nevoie de minciuni? motive? sau întristări?

când vom rosti doar: de ce mă iubeşti?

când cuvântul va fi suficient de cuprinzător încât nu vom mai avea nevoie de lămuriri?

sau încrederea suficient de puternică încât să nu ne îndoim?

când raţiunea va lua locul inimii? şi când vom învăţa să iubim cu adevărat?

sau.. când vom ştii că prietenia inimilor noastre va dura o veşnicie?

ne lovim de 'de ce`uri?' ne lovim şi simţim că ne apasă. la fiecare pas. fiecare persoană pe care o întâlnim.

de ce? rostim în fiecare zi..

Ce e un prieten?

ce este un prieten? ce face el? cât? cum? şi de ce?

sunt întrebări pe care fiecare dintre noi ni le putem la un moment dat. de ce? pentru că valorile s`au degradat atât de mult, încât nu mai înţelegi cine îţi este cu adevărat prieten.

'prietenul adevărat iubeşte oricând, iar în nenorocire ajunge ca un frate.' chiar aşa e? există astfel de prieteni?

zi de zi cunoşti oameni noi. vorbeşti cu ei. apoi îi consideri prieteni. totul e frumos. dar vine încercarea. va rezista prietenia voastră? ajungi să ţii la ei. dăruieşti o parte din inima ta. ai încredere. ajuţi. respecţi. iubeşti. pur şi simplu nu îţi închipui viaţa fără ei.

dar ce se întâmplă când ne este demonstrat că celălalt nu are aceeaşi imagine asupra prieteniei noastre? înţelegi că niciodată nu ţi`a fost prieten.

urăm? dispreţuim? alungăm?

uităm? iertăm? iubim?

cât? şi până când?

Prietenul te prinde de mână şi îţi atinge inima. Învaţă să`ţi cunoşti prietenii adevăraţi. Cei care ţin la tine cu adevărat. Şi nu le da drumul. Niciodată. Cine găseşte un prieten adevărat, găseşte o comoară.

Te aştept: intră

Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,
Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!…

N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală;
Am cruţat-o…şi mi-a rămas nepricepută, goală.

Am crescut-o mai rău ca pe prinţese:
Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese.

Voinică, se plânge că oboseşte-ndată:
Inimă făr de rost, inimă răsfăţată.

Crdeam că aşa trebuie: poeţii
Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!

Dar iată, acum mi-e plină de toane si nazuri,
Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri.

Sare, s-aprinde, o apucă atacuri
Ca nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri!

…Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept.
Numai singur Tu de-acum poţi…Te aştept.

Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.

de Vasile Voiculescu

CCXXIX

Vrei să te smulgi din mine? Smulgându-mi ochii poate…
şi nici atunci… De-a pururi stai dincolo de ei,
În tot ce este-n mine duh de eternitate,
În însăşi nemurirea în care-am să mă-nchei.
Ce-mi pasă că iubirea, că luna, are faze,
Când creşte şi când scade până la-ntunecime;
Oceanul meu de patimi, robit de-a tale raze,
Tălăzuind, lunatic, se umflă spre-nălţime:
Ce mândră limpezime-n zenitul suferinţii!
Deodată-n mii de valuri mă sparg să te răşfrâng…
Ne-atragem unul pe-altul cu forţa năzuinţii,
Dar cumpăna ei fixă- pământ şi cer- n-o-nfrâng.
şi totuşi, aspra-i lege poetul va-nfrunta:
În orice vers se scaldă, de sus, splendoarea ta.

de Vasile Voiculescu

Ultima scrisoare.

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.As merge cand ceilalti se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm.As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vedere tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste gheata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor.

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata. N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se inseala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine ca batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lume ar vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentu totdeauna.

Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi , deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod nefericit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc" si nu mi-as asuma, in mod prostesc gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran.Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.Demonstreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

de Gabriel Jose Garcia Marquez

culoarea ochilor.

unele lucruri nu se schimbă niciodată.

culoarea ochilor, privirea. zâmbetul.

lucrurile ascunse care rămân strâns legate de tine.

situaţii, cuvinte, jocuri diferite. dar toate duc în acelaşi loc.

dragostea nu piere. a venit la tine şi nu te va părăsi niciodată. ţi`a promis. ai promis.

mâna ce te`a cuprins şi ai tăcut. îmbrăţişarea ce te`a furat şi te`a făcut să zbori.

cerul. care totdeauna va rămâne albastru.

soarele. ne va zâmbi mereu.

şi tu, care totdeauna vei fi al meu.

unele lucruri nu se vor schimba niciodată.

.cine ești Tu?

cânt despre Tine. dar cine eşti Tu?
eşti mai presus de gândirea mea. de pricepere. de inimă. de cuget.
frumuseţea Ta mă trezeşte`n fiecare dimineaţă. Ţi`ai trimis păsările văzduhului să`mi aducă un strop din mareția muzicii Tale. mi`ai promis cerul şi ai pus pecetea. în fiecare dimineaţă, îmi zâmbeşte. mi`ai adus iubire, şi inima îmi e inundată de ea.
Tu eşti cel care ai pus în mine gândul Veşniciei, eşti cel care îmi dă din puterea Lui în fiecare zi. mă binecuvântezi cu daruri nenumărate şi`mi arăţi bunătate.
când ziua este cufundată`n noapte, Tu ai grijă de toate. stelele cerului mă veghează, iar luna mă luminează. mi`ai pus în minte un ocean de Adevăr şi inima mea iubește Cuvântul Tău.


eşti Tot ce vreodată mi`aş putea dori.

.o iubire atât de mare?

Singurul lucru care`l poate salva pe om este iubirea.

Şi deşi atâta lume a susţinut această afirmaţie,
este a nu fi încercat niciodată iubirea,
pentru a o declară banalitate.

Să`ţi vină să plângi atunci când te gândeşti la oameni,
să iubeşti totul,
într`un sentiment de supremă responsabilitate,

să te apuce o învăluitoare melancolie cînd te gîndeşti şi la lacrimile ce încă
nu le`ai vărsat pentru oameni,

iată ce înseamnă a te salva prin iubire,
singurul izvor al speranţelor.

Oricât m`aş lupta pe culmile disperării,
nu vreau şi nu pot să renunţ şi să părăsesc iubirea,
chiar dacă disperările şi tristeţile ar întuneca izvorul luminos al fiinţei mele,
deplasat în cine ştie ce colţuri îndepărtate ale existenţei mele.

Prin orice pot cădea în lumea asta,
numai printr`o mare iubire nu.

Iar atunci cînd iubirii tale i s`ar răspunde cu dispreţ sau indiferenţă,
când toţi oamenii te`ar abandona
şi când singurătatea ta ar fi supremă părăsire,
toate razele iubirii tale ce n`au putut pătrunde în alţii că să`i lumineze
sau să le facă întunericul mai misterios
se vor răsfrînge şi se vor reîntoarce în tine,
pentru că în clipa ultimei părăsiri, strălucirile lor
să te facă numai lumină şi văpăile lor numai căldură.

Şi atunci întunericul nu va mai fi o atracţie irezistibilă
şi nu te vei mai ameţi la viziunea prăpăstiilor şi adâncimilor.

Dar cine poate avea o iubire atât de mare?

[ Emil Cioran ]

povestea teilor.

a teiului poveste arde`n vale. a aprins pădurea adormită de zile, de luni, de ani. şi încearcă să cuprindă tot universul.
încearcă să`i ajungă. îl strigă pe el, vrea să`l scoată din cumplita nebunie. o strigă pe ea, vrea să o ajute să se întoarcă din drum. îi strigă pe amândoi. dar ei rămân surzi la ale ei strigări.
se ascund, se mint, se`agaţă de orice cuvânt rostit fără minte.
asta era atunci.
azi, i`a zdruncinat. şi ei gândesc la o schimbare.
gândesc.. dar reuşesc?
povestea teiului cuprinde zarea. i`a ajuns şi pe ei. mirosul ei îi îmbăta şi`i înfăşoară în dragoste. îi strânge strâns la piept. în timp ce ei fac acelaşi lucru.
vechea lor poveste i`a oprit din drumul pe care porniseră îndârjiţi. dar separaţi. acum se află prinşi din nou în ea. trebuie să decidă.
ce să facă?

file de poveste.

am încercat să mă las ascunsă`n uitare. şi să nu te mai găsesc niciodată. să nu mai simt nimic. dar m`a izbit pieptul tău. şi m`ai cuprins puternic în braţe până am renunţat. am ştiut că nu e bine. totuşi, te`am întrebat dacă visez cu ochii deschişi. şi m`ai privit, mi`ai spus că nu e vis. atunci m`am prăbuşit.
mi`ai şoptit din inimă? îmi doresc să nu te fii ascultat. să nu fi reţinut plânsul inimii tale. plânsul glasului tău. şi.. plânsul ochilor tăi.
sunetul râsului tău chinuie urechile mele. şi mă întreb dacă ţi`l aminteşti pe`al meu. mâna ta a prins`o pe a mea. şi m`ai întrebat de ce aşa. de ce?
întotdeauna am crezut că unele lucruri sunt peste puterea mea de înţelegere. iar asta alungă orice dubiu. şi aduce incertitudine. până acum am crezut că niciodată nu e prea târziu. dar este?
demonstrează că eşti puternic. demonstrează`mi că eşti tot tu. fă ceva.

nu regreta niciodată!

nu regreta niciodată că ai investit şi la sfârşit ai văzut decât pagubă.
nu regreta niciodată că ai avut sufletul sincer şi ai dăruit.
nu regreta niciodată că ai avut încredere şi ai fost trădat.
nu regreta niciodată că ai simţit milă, înseamnă că eşti om.
nu regreta că ai plâns în faţa cuiva, asta înseamnă putere.

nu regreta niciodată cadoul făcut.
nu regreta niciodată un zâmbet, vorbele bune.

nu regreta niciodată că ai iertat, asta înseamnă tărie de caracter.
nu regreta prietenii pe care i`ai pierdut, de fapt nu au fost ai tăi niciodată.
nu regreta că ai spus 'te iubesc', atât timp cât o vei face toată viaţa.
nu regreta niciodată că ţi`ai împărtăşit secretele, înseamnă că ai reuşit să oferi cu adevărat celui de lângă tine ceva din inima ta.

nu regreta niciodată că iubeşti, înseamnă că trăieşti!

greu. dar nu imposibil!

cel mai dureros lucru e să`i vezi pe cei la care ţii căzând.
să îi observi paşii şi să înţelegi înainte că el să`ţi spună. e zdrobit. îl vezi începând să se scufunde`n patimi, teamă, îndoială, ignoranţă, minciună, durere. cât va mai lăsa să se acumuleze gunoi în subsolul inimii sale?
cât va mai dura până va atinge pământul şi va izbucni? sau va disimula cu succes până la sfârşit? poate că da. dar niciodată nu va reuşi în faţa ta.
e greu să observi durere şi să ştii că nu poţi face nimic.
e greu să simţi milă şi să înţelegi că aşa trebuie să fie.
e greu să te rogi în tăcere şi să nu`ţi pierzi speranţa.
e greu.. dar întotdeauna am ştiut că nu imposibil!

Welcome, Happiness! ♥

fericire, nu`ţi voi mai da drumul. stai cu mine.
vreau să zbor printre nori, să ştiu că te voi găsi acolo. să te prind de mână şi să`mi spui noapte bună. să stăm râzând pe culmea dealului, privind stele colorate. să urci luna pe cerul nostru. şi să rămânem ascunşi în ea. să tăcem şi să ascultăm cântecul nostru, rostit de zumzetul licuricilor. să zâmbim în întuneric şi privirea noastră să se piardă în dragoste.
vreau să ne oprim în mijlocul câmpului înflorit şi să ne jucăm în ploaia soarelui. vreau să rostim zâmbete albe, gălăgioase. şi chipurile noastre bronzate să reflecte bucuria din noi. să alergăm pe pământul uscat şi să obosim repede. să fim prinşi într`o poveste de vis. a noastră.
şi să ştiu că atunci când mă voi trezi în vis, vei fi tot lângă mine. ţinându`mă strâns la pieptul tău.
promite`mi că nu mă vei lasă niciodată să plec.

zâmbesc. :-)

te`am căutat printre stelele albastre. printre praful galaxiilor. dar nu te`am găsit.
am străbătut cerul, am vrut să`i pătrund măreţia, sperând că acolo te vei fi aflat. am atins norii catifelaţi. am simţit soarele zâmbitor dar nici aici inima nu ţi s`a oprit.
te voi găsi vreodată?
am coborât pe pământ şi firele de iarbă mi`au şoptit a ta melodie. am surprins zumzetul randunelelor într`o zi senină de primăvară. dar nici urmă de tine aici.
am păşit în lumea urâcioasă, printre chipuri şterse de mânie. am întâlnit falsităţi, durere, aparenţă. ce mai caut aici oricum?
te`am căutat.. şi sufletu`mi simţea cum încet, încet, speranţa mea piere.
dar am rămas pe drumul spre tine. şi.. când m`am aşteptat cel mai puţin.. ai apărut.
mi`ai zâmbit şi orice altceva a dispărut.
zâmbesc. :-)

gândul la ..

gândul la tine m`a adus mai aproape de cer.
m`a făcut să cânt.
să zbor.
să râd.
să văd.
să cred din nou.

gândul la tine m`a făcut să zâmbesc.
m`a făcut să creez.
să îmbrăţişez.
să ador.
să cuprind.
să sper din nou.

gândul la tine m`a făcut să tresar.
m`a făcut să dansez.
să jubilez.
să iert.
să ascult.
să iubesc din nou.

gândul la tine.. m`a adus lângă tine.

haide.

cuprinde`mi dragostea în inima ta.
şi las`o acolo.
potoleşte`mi bătăile inimii,
pentru că simt că mă topesc.
de ce roşesc?

arată`mi calea spre iubire.
spune`mi că pot zâmbi.
ia`mă în braţe.
haide, nu mai zăbovi.

iubeşte`mă`n magia clipei.
potoleşte`a obrajilor emoţie uşoară.
ascunde într`un colţ pustiu nesiguranţa`mi ştearsă.
şi nu pleca.

fără cuvinte.

clipirea ochilor ne`a adus mai aproape.
ne`a unit.
şi acum zâmbesc, e visul meu ce`a fost atins.
cuprind mirarea`ţi`n ochii mei.
ascund timiditatea`ţi într`a mea.
te simţi mai bine?

simt că a durat doar o secundă.
emoţiile parcă toate s`au adăpostit în noi.
şi ne dau dureri de cap.
ne ascund cuvintele.

atingerea`ţi caldă m`a făcut să tresar.
dar am rămas.
ţi`am oferit un zâmbet ştrengar.
mi`ai oferit o privire sfioasă.
şi am crezut că acela e momentul când voi putea zbura.

lasă`mă să`ţi spun un vers de melodie.
o strofă din a mea poezie.
şi apoi poţi să pleci.
dar să mă iei cu tine.
să ne ducem Visul mai departe.

păstrează`ţi sinceră privirea.
păstrează`ţi simplă ta melodie.
nu renunţa niciodată, nu ezita şi nu te ruşina.

Iubeşte, ca să fii iubit!

Exist!

hello again!
după aproape o lună.. am revenit! cu forţe proaspete. :d

luna asta a fost o lună a schimbărilor. a revizuirii a ceea ce sunt, a ceea ce aştept de la cei din jur. a ceea ce ofer. a fost o lună a evoluţiei.
am păşit într`o noua viaţă. o viaţă cum nu am cunoscut până acum. xD

şi ştii de ce? pentru că am realizat că există oameni extraordinari în jurul meu, dar şi oameni care nu merită să mă gândesc la ei. există oameni care sunt lângă tine, deşi nu te aştepţi.. şi există oameni în care aveai încredere deplină.. şi te înjunghie pe la spate, mişeleşte. există zâmbete ce rămân scrise pe inimă, dar există şi minciuni învăluite în 'sfintenie'. există principii care niciodată, dar niciodată nu voi renunţa la ele. chiar dacă ceilalţi o fac. şi au pretenţia să fac şi eu acelaşi lucru. există aparenţe care înşeală atât de tare încât rămâi blocat. şi scârbit în acelaşi timp. dar nu merită să mă strofoc cu ele. pentru că există Bucurie!

există vorbe dulci ce rămân aproape de inimă mea. există atingeri calde. zâmbete sincere.
există prieteni adevăraţi. priviri. îmbrăţişări. emoţii. există Fericire!

pauză de blogărit..

oficial.. iau o pauză de blogarit..
apropie`te de inima mea.. şi îmi vei cunoaşte în continuare bătăile ei..

să ne auzim cu bine!

să fie oare..

ai visat vreodată să poţi atinge cerul?
ai visat să poţi zbura?
şi dacă da.. ce te`a oprit să reuşeşti?
ce îţi mai trebuie să poţi atinge cerul infinit şi să fii cuprins de dragostea Lui?
să fie.. nestatornicia? laşitatea? neîncrederea?
să fie necredinţa?

ai crezut vreodată că viaţa ta e pefectă.. chiar de era ca niciodată imperfectă?
ai crezut.. că ştii să speri?
şi dacă da.. ce te`a făcut să încetezi să o mai faci?
să fie oare.. nemulţumirea? întristarea? invidia?
să fie deznădejdea?

ai simţit vreodată că eşti atât de fericit încât aveai pe buze numai cântări de laudă?
ai simţit.. că iubeşti?
şi dacă da.. ce te`a determinat să urăşti?
să fie.. uitarea? obişnuinţa? ispita?
să fie schimbarea inimii tale?

atât!

ştii de ce?
pentru că am realizat că viaţa e făcută să fie preţuită! inima să fie protejată şi mintea să fie oprită când vrea altceva.
de ce?
pentru că unele lucruri nu merită. nu merită să investeşti în ele, în ei, în tot. deşi am înţeles asta, nu regret. inima mea nu minte.
dar oamenii da.

El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. [ Apocalipsa 21:1-8 ]

de ce?
pentru că avem un Dumnezeu mare!
pentru că El nu lasă ca ai Săi copii să se piardă în durere.

Cele vechi s`au dus: iată că toate lucrurile s`au făcut noi [ 2 Cor. 5:17 ]

ce`a fost e înapoia noastră. tot ce avem e prezentul.
şi vrem ca viitorul nostru să fie unul conform Lui!
alege și tu asta azi!

la mare.

sunt aici.
la mare.
ştii cât de mult mi`am dorit să o pot cuprinde din nou în ochi. ţi`am spus de atâtea ori.. am aşteptat şi s`a împlinit şi visul asta. e frig.. dar sincer nu`mi pasă. deloc.
briza mării îmi agită inima uitată, mă face să respir. valurile năvălesc în bocanci`mi şi mă scufund. e aşa bine! al lor sunet cunoscut îmi atinge fiecare parte a corpului şi o învie. simt că trăiesc. aici, la mare. prind viaţă.
câţiva oameni rătăciţi străbat plaja, lăsându`mă în urma lor. zâmbesc. după dig, un câine aleargă într`un suflet către mine. vroia să se joace. încet, vorbesc cu el şi mă liniştesc. eu şi el, aici pe plajă, jucându`ne.
rămân singură.. şi realizez ce mare Dumnezeu avem! marea mă acompaniază în cântecul meu de laudă.
apa verde`albăstruie îmi aduce aminte de vremurile apuse. de frumuseţea clipelor şi de intensitatea lor. oare chiar a trecut tot?
nu, niciodată.
îmi opresc învolburarea gândurilor.. şi doar ascult glasul mării. m`a făcut fericită azi. mi`a spus exact ce aveam nevoie. şi mi`a dat ce îmi doream mai mult.
dar acum trebuie să plec.. lăsând`o în spate..
rămân cu imaginea ei imprimată pe suflet. glasul ei rezonând în inimă.
o să`mi fie dor de tine, mare..

autostrada viselor.

e noapte.
doar farurile fac loc luminii prin bezna deasă. cerul e pustiu, doar nişte luminiţe se zăresc în depărtare. îmi spun că sunt aproape. încet, încet, ochi`mi obosesc de atâta amintire, încât aţipesc. totul în juru`mi e frumos. e vis.
tu, eu şi marea.
dar mă trezesc. şi zâmbesc. e frumos şi acum. aproape. mă gândesc la tine. la noi. ştiu că marea mă aşteaptă. mi s`a făcut aşa dor de ea. şi de tine. pe şoseaua fină se lasă burniţa, se aşează lacrimile. mă laş pradă amintirilor urmărind farurile ce trec grăbite pe lângă mine.
iubesc?

despre relaţii.

Relaţiile adevărate sunt în Lumea Reală, faţă către faţă.
Investeşte în relaţiile din Lumea Reală, nu în cele din Lumea Virtuală.
Părtăşia e doar în lumea Reală! în Lumea Virtuală NU există!
Orice devine rău, când te domină!
Când ceva nu merge, confruntă!
Tinerii nu mai ştiu să menţină relaţiile interpersonale.
Apreciază`ţi relaţiile. '

Emil Bartoş

cenuşă.

m`am oprit pe strada întunecoasă aşteptând un semn. o vorbă, o atingere, un bilet.
unde eşti?
te aştept de o veşnicie şi tu nu mai apari. e frig. nu ştiu cât o să mai rezist aici. şi e ceaţă. simt că o să mă rătăcesc. o să mă fac stană de piatră. de lacrimi transformate.
puteam atinge cerul, acum tot ce găsesc e asprul pământ cu pietrele ce`mi julesc genunchii. mă împiedic şi pieptu`mi e zdrobit în cenuşă.
merită să mai sper?

aşteptarea.

aşteptăm.

aşteptăm momentul.

dar asta e ceea ce ar trebui să facem? viaţa trebuie trăită! altfel se numea.. aşteptare! de ce să aşteptăm ceva.. când putem construi acum.. altceva? ceva ce înseamnă prezent, nu viitor. nu planuri. nu ani.

de ce nu unim raţiunea şi dragostea.. ca să ne bucurăm de fericire? întrebarea asta rămâne fără răspuns. iar şi iar..

ne trezim în mijlocul furtunii, contrariaţi. de ce nu am luat decizia corectă. de ce nu am gândit cu inima?

clipele vin şi pleacă. zilele la fel. şi mă trezesc întrebându`mă ce a fost. ce a rămas bun din toate vorbele şi faptele mele. ce e vrednic de reamintit vreodată, ce merită iubit.

viaţa e un maraton, şi dacă nu ştii să alergi, eşti înfrânt. dacă nu înveţi să preţuieşti orice lucru mărunt ce aparţine vieţii tale, nu poţi învinge. momentul ce trebuie trăit este ăsta, aici, acum!

oare de ce mai avem nevoie pentru a trăi din plin?

Preţuieşte viaţa!

Preţuieşte răsăritul de soare
E neschimbat în dulcea lui culoare
Ascultă cântecul păsărilor
Ele`ţi şoptesc o vie cuvântare
Zâmbeşte`i primei adieri de mare
Şi încearcă să surprinzi în ale tale versuri lina ei suflare.

Preţuieşte clipa, dar priveşte`n zare
Alege, uită şi aruncă`n mare
În asta constă a ta putere
Tu, luptător din lumea asta mare.

Preţuieşte viaţa, dragă tinere
Trăieşte, decide`te, dar cu răspundere
Pentru că viaţa asta trecătoare
Se oglindeşte în eterna viitoare.

Iubeşte, Isus a zis, dar oare..
preţuieşti tu glasul Său cel veşnic Mare?

Trăieşte, Isus ne`a arătat, dar oare
preţuieşti tu viaţa ce ţi`a oferit`o cu fervoare?

Iubeşti?

chiar de speranţa ar muri,
şi`adânca durere te`ar străpunge,
ascultă`mă, Iubeşte!

deşi a ta viaţă ar părea ciudată,
şi`a ochilor culoare ar fi pierdută,
nu renunţa, Iubeşte!

de cântecul ar rămâne mut,
iar apăsătoarea durere te`ar constrânge,
nu descuraja, Iubeşte!

când noaptea aduce întunericul,
şi de obrajii ar culege lacrimi,
închide ochii, Iubeşte!

deşi drumul ce`l parcurgi ar părea anevoios,
iar ceaţa mult prea deasă,
nu te`ndoi, Iubeşte!

chiar de iubirea ar părea apusă,
şi dulcile amintiri înţepătoare,
a mai rămas un lucru de facut: Iubeşte fără`ncetare!

maratonul inimii.

te`ai întrebat vreodată de ce albastrul cer e infinit?
de ce iarba e verde?
de ce soarele răsare dimineaţă?
de ce putem zâmbi?
de ce inimilor noastre le`a fost dat să iubească? ele sunt izvoare ale vieţii. ne pot da fericirea, sau ne pot împinge în prăpastia suferinţei.
de ce uneori ascultăm inima, când e limpede că ne va fi rău?
de ce timpul nu stă niciodată`n loc?
sau.. de ce muzica vindecă?
unele clipe durează o eternitate, altele.. au fost doar şoapte.
zilele au fost scurte, dar au fost şi lungi. lunile au trecut ca vântul, zilele au fost nesfârşite. clipele au fost prea puţine, prea scurte, prea repede au trecut.
buzele care odată au spus te iubesc, acum spun te urăsc.
suprizele apăreau la tot pasul, acum parcă te rogi ca ele să te atingă.
de ce lacrima lăsată pe inimă e acum uscată?
de ce braţele ce odată aşteptau îmbrăţişarea au obosit? au renunţat?
multe lucruri nu le vom şti niciodată.. şi nu vom şti nici de ce.
oare de ce?

Letters to Juliet.

Mă îndoiesc că stelele sunt de foc.

Mă îndoiesc că soarele se mişcă.

Mă îndoiesc că adevărul poate fi minciună.

Dar niciodată nu mă îndoiesc că iubesc.

[ William Shakespeare. ]