pe străzile pustii
pe ale inimii strâmbe poteci
cu tristeţea`n drum
stau. m`opresc aici.
privesc spre`a timpului simplii stejari
şi`n inimă`mi se scurge
un rău acru de dorinţe
rămas din sadice cărări.
în mine simt cum plânge
cum trist aşteaptă`nchis
al sufletului stins dor
ce iute, supărat, se`ascunde.
deschide`mi poarta viselor
fă`mi loc spre infinit
să zbor spre zarea fericită
să sper spre`o viaţă dulce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu