staai.

soarele ăsta e prea duulce.
am zis eu că într`adevăr frigul se duce.
simt vântul.. parcă.. simt briza..mi`e dor de zilele pe mal de mare.
șoseaua noastră miroase a`ncins, îmi dă parcă dorința de plecare.
am privit trenul, tocmai a trecut peste pod.
vroiam să sar in el, dar te pierdeam în zare.
ți`am zis că vreau la mare?


am mers și am aflat cu stupoare cum
veșnica Dâmboviță îmi inundă nările cu a ei mireasmă tare.
oh, miros de mare, ce culoare..
dar oh,
stai.

stai puțin,
nu vreau să mă trezesc,
pentru că știu, știu,
doar am visat din nou în culoare
cred că mi`e dor de tine, soare.. și de mare.