Ce mi`e inima?
Ce mi`e inima fără de Tine, Doamne?
Ce ştie.. Ce crede.. Ce vrea ea?
Totu`i aspru, ascuţit, neşlefuit..
Nu ştie decât să lovească, nu poate decât să rănească..
Nu ştie, sau nu vrea..
O întreb zi şi noapte ce e cu ea, dar să`mi răspundă nu pare că`ar vrea..
A spus Nu, când totul cerea Da.
A plecat, a renunţat şi a închis ochii.
A rănit când nu ştia ce să facă.
A regretat.. Dar niciodată nu a încetat să iubească .
S`a surprins singură.. A găsit că nu totu`i trecător..
A realizat că unele lucruri sunt mai mult decât par..
A înţeles că s`a păcălit singură..
Că uneori alte inimi îi rămân aproape, deşi.. nu merită .
Ce mi`e inima? Pustiu şi ceaţă..
Dar cine eşti Tu? Eşti Dumnezeu !
Un comentariu:
Inima ne poate insela. Tot ceea ce ne spune inima trebuie sa treaca si prin filtrul mintii noastre. Cheia este sa stii cand sa asculti de inima si cand de minte. Totusi ele nu trebuie sa se excluda una pe cealalta, ci trebuie sa se completeze una pe cealalta. Cu totii ne pacalim/ranim/lovim...conteaza sa ne cerem iertare, si mai important sa iertam si sa merge mai departe. Pana la urma, suntem oameni nu suntem perfecti, dar nici sa folosim acest lucru ca pe o scuza nu e bine.
Trimiteți un comentariu