.o iubire atât de mare?

Singurul lucru care`l poate salva pe om este iubirea.

Şi deşi atâta lume a susţinut această afirmaţie,
este a nu fi încercat niciodată iubirea,
pentru a o declară banalitate.

Să`ţi vină să plângi atunci când te gândeşti la oameni,
să iubeşti totul,
într`un sentiment de supremă responsabilitate,

să te apuce o învăluitoare melancolie cînd te gîndeşti şi la lacrimile ce încă
nu le`ai vărsat pentru oameni,

iată ce înseamnă a te salva prin iubire,
singurul izvor al speranţelor.

Oricât m`aş lupta pe culmile disperării,
nu vreau şi nu pot să renunţ şi să părăsesc iubirea,
chiar dacă disperările şi tristeţile ar întuneca izvorul luminos al fiinţei mele,
deplasat în cine ştie ce colţuri îndepărtate ale existenţei mele.

Prin orice pot cădea în lumea asta,
numai printr`o mare iubire nu.

Iar atunci cînd iubirii tale i s`ar răspunde cu dispreţ sau indiferenţă,
când toţi oamenii te`ar abandona
şi când singurătatea ta ar fi supremă părăsire,
toate razele iubirii tale ce n`au putut pătrunde în alţii că să`i lumineze
sau să le facă întunericul mai misterios
se vor răsfrînge şi se vor reîntoarce în tine,
pentru că în clipa ultimei părăsiri, strălucirile lor
să te facă numai lumină şi văpăile lor numai căldură.

Şi atunci întunericul nu va mai fi o atracţie irezistibilă
şi nu te vei mai ameţi la viziunea prăpăstiilor şi adâncimilor.

Dar cine poate avea o iubire atât de mare?

[ Emil Cioran ]