ce să fac când sufletul mi`e prizonier?
merg prin beznă şi Te caut pe străzile pietroase ale inimii.
mă ascund, uitând de Promisiunea Ta. închid ochii şi îmi las firea să zburde.
apoi cad şi regretele mă copleşesc.
mă ridici, ştergând durerea mea. iar drumul meu străbate lumina Ta.
ce să fac când ale mele visuri surprind păcat?
când inima merge spre prăpastie. merge şi nu pare să aibă vreo intenţie de redresare.
rătăcesc încoace şi`n colo.
dar Tu îmi spui să aştept. să sper. să cred.
Ajută`mă să Sper.
să Cred.
să Aştept !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu