simţi?
fiecare părticică a corpului te strânge. stomacul parcă se micşorează cu fiecare secundă ce trece. nodul din gât doare într`atât încât nu poţi nici să ţipi. te uiţi îngrozit în jur. privirea`ţi caută o scăpare.
nimic, nimeni.
sufletul ţi`e ghimpi. şi ochii`s negri de durere. lacrimile au secat, ochii`s uscaţi. obrajii asprii strigă după mângâiere. nasul roşu plânge, aşteaptă remediere.
dar unde? de unde?
umbli bezmetic, rătăceşti pe străzile întunecate ale existenţei tale.
ai vrea să urli, dar nu mai ai putere.
ai vrea să mori, dar ceva nu te lasă.
ai vrea un motiv să trăieşti, dar ochii minţii văd doar durere.
cauţi pe cineva dispus să`ţi asculte durerea, sperând că astfel, ea să plece. dar ei încearcă doar să te îndepărteze.
şi fiecare vorbă, te loveşte ca un ciocan. fiecare privire duşmănoasă, te ustură.
cazi în genunchi. şi pământul îţi pătrunde`n inimă.
ai vrea să speri. ai vrea să nu disperi. şi cauţi..
dar unde cauţi tu, străine ?
unde baţi, dacă nu la El ?
pe cine aştepţi, dacă nu pe El ?
pentru cine trăieşti, dacă nu pentru El ?
recunoaşte că ai nevoie de El, doar de El !
Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice. [ 2 Corinteni 4:17-18 ]
p.s. be strong, my dear !
Un comentariu:
Dragut.
Trimiteți un comentariu