insomnia, ora 3.

noaptea a adus cu ea insomnia, ora 3. hotărăsc să mă opresc, continui mâine treaba. ajunsă în pat.. ce crezi? nu mi`e somn. am obosit, am zis de prea multe ori asta. patul mă aşteaptă de ceva ore, mă aşteapta să`l îmbrăţişez iar. surprinsă`n liniştea nopţii, mă lupt cu gândurile infinite ce`s gata să`mi acapareze mintea zbuciumată. mă lupt, mă lupt, dar nu ştiu de ce.. întotdeauna, ele înving. licuricii mii şi mii par şi ei să aibă activitate, dansul râsetelor colorate se aude până la mine, aici, sus. vântul ăsta uşor, mă întristează, îmi aduce aminte de briza mării atât iubite, acum, o briză a depărtării. vreau să`mi închid ochii obosiţi şi să visez. să visez că dorm şi atât. dar nu, ochiul stâng se deschide şi oarecum doare. ceva îmi spune că a complotat cu mintea`mi, nu vrea de nicio culoare. caut maimuţoiu` şi`i dau o îmbrăţişare, sperând că asta să`mi aducă oboseala aşteptată. verificând din nou ceasul, un zâmbet îmi mişcă`ncet`încet buzele. oare chiar am crezut că voi dormi noaptea asta?