tu, omule.

se ascunde, se agită şi se`aruncă`n iluzii deşarte. vrea să fie fericit, dar caută împlinirea în lucruri pieritoare. suspină, plânge, dar îndată uită când altă imagine îi gâdilă ochiul său plin de culoare. e singur, deşi se simte bine alături de lumea asta sclipitoare. parcă`i prins de`o vrajă, blestem şi de`o inimă schimbătoare. îi păcăleşte pe toţi cu zâmbetul lui, are pretenţia să mă`mbat şi eu cu gluma lui, care o spune fără`ncetare. te recunoşti, tu, omule rătăcitor? te recunoşti, tu, fiu al plajei ?