nu tu.

nu`i aşa că ai simţit şi tu sentimente care te pătrund? mă intrigă atunci când nu înţeleg ce sunt ele. le întorc pe toate părţile, le suprapun, le alung, le supun. dar nu întotdeauna funcţionează. lasă`ţi inima să vorbească, mintea ta nu`mi e decât un inamic. nu mai cunoşti sensul zâmbetului, nici cel al îmbrăţişării, nici cel al dragostei. nu te mai cunosc, nu`ţi mai cunosc zâmbetul. totuşi, e simplu de privit zâmbetul unui copil, parcă te umple cu speranţă. poate pe el ar trebui să`i privesc mai des, nu pe tine. el va fi sursa mea de bucurie, nu tu. zâmbetul lui mă bucură, al tău îmi lasă doar o cută adâncă.