cenuşă.

m`am oprit pe strada întunecoasă aşteptând un semn. o vorbă, o atingere, un bilet.
unde eşti?
te aştept de o veşnicie şi tu nu mai apari. e frig. nu ştiu cât o să mai rezist aici. şi e ceaţă. simt că o să mă rătăcesc. o să mă fac stană de piatră. de lacrimi transformate.
puteam atinge cerul, acum tot ce găsesc e asprul pământ cu pietrele ce`mi julesc genunchii. mă împiedic şi pieptu`mi e zdrobit în cenuşă.
merită să mai sper?