te`ai întrebat vreodată de ce albastrul cer e infinit?
de ce iarba e verde?
de ce soarele răsare dimineaţă?
de ce putem zâmbi?
de ce inimilor noastre le`a fost dat să iubească? ele sunt izvoare ale vieţii. ne pot da fericirea, sau ne pot împinge în prăpastia suferinţei.
de ce uneori ascultăm inima, când e limpede că ne va fi rău?
de ce timpul nu stă niciodată`n loc?
sau.. de ce muzica vindecă?
unele clipe durează o eternitate, altele.. au fost doar şoapte.
zilele au fost scurte, dar au fost şi lungi. lunile au trecut ca vântul, zilele au fost nesfârşite. clipele au fost prea puţine, prea scurte, prea repede au trecut.
buzele care odată au spus te iubesc, acum spun te urăsc.
suprizele apăreau la tot pasul, acum parcă te rogi ca ele să te atingă.
de ce lacrima lăsată pe inimă e acum uscată?
de ce braţele ce odată aşteptau îmbrăţişarea au obosit? au renunţat?
multe lucruri nu le vom şti niciodată.. şi nu vom şti nici de ce.
oare de ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu