abandon.

o urmă de vis sfărâmat
s`a abandonat în pierduta`mi inimă
plângând,
pierzând orice speranţă.

e iar singură,
s`a trezit singură când reuşise fericirea
coborând,
a nu ştiu câta oară din trenul vieţii.

lacrima doare,
doare şi simte că nu mai are putere nici să se arate
a luptat,
dar a realizat că nimic nu s`a schimbat.

faţa acum mi s`ancordat,
e doar întristare
suspină,
privirea ta îmi e prea proaspătă, e plină de culoare.

[ .azi, mai mult ca niciodată cred că .. totu`i deşertăciune .. goană după vânt .. sunt doar un abur ce se arată puţintel şi apoi .. piere. ]