agaţă o urmă de vis.. şi`apoi dă`i aripi ..

gând primit într`o vineri dimineaţă.

o zi obişnuită de vineri. în tramvai, sunt eu. e dimineaţă. chiar întuneric. dar ca o rază de soare mi`au venit în minte cuvintele: empty.. but You filled me with Your Love. parcă ziua mi`a devenit mai senină deja. şi da, cuvintele astea mi`au dat putere să trec peste încă o zi. încă o zi plină de provocări, dar şi cu binecuvântări. oh, credeam că nu o să supravieţuiesc săptămânii asteiaa! ziua asta.. şi gata! Domnu`i bun!

în Tine nu vom găsi niciodată lipsă, ci doar împlinire.

în Tine nu vom găsi întristare, ci doar Fericire.

Fii Tu fericirea şi Gândul meu în fiecare dimineaţă. în fiecare zi.

[ gânduri de.. ieri.. scrise cu întârziere.. din lipsă de.. timp. ]

despre fericire. [ .2. ]

' îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. '

să ai suflare nu e totul. a trăi înseamnă mult mai mult.. ascultă.
eşti cine vrei să fii? sau te ascunzi în spatele aparenţelor, jucând un rol complicat, un pic mult prea implicat? eşti lângă cine îţi doreşti să fii? zâmbeşti cui iubeşti? nu te înşela. ne afundam în confuzie. am stat şi m`am întrebat de ce se întâmplă asta. şi am realizat că suferim de autosuficienţă. nu luptăm pentru ceea ce preţuim, nu luptăm pentru ceea ce iubim. ne trezim când suntem deja în adâncul prăpastiei, regretând că nu am ales fericirea. aşteptăm o minune, un imbold, ca să acţionăm, aşteptăm să facă altcineva primul pas. fericirea începe prin lucrurile mici. şi se menţine prin dragoste. bucură`te de cerul albastru, de norii gingaşi ce ne veghează totdeauna. dacă vei vrea să simţi parfumul ploii, te vei zgribuli, vei avea nevoi de o îmbrăţişare caldă. şi într`un fel sau altul, o vei primi. surprinde seninul din ochii oamenilor, suprinde gestul inocent al îndrăgostitului. bucură`te de răsăritul de soare şi de chipurile adormite ale oamenilor de dimineaţă, zâmbeşte`le. zâmbeşte unui copil ce trece pe lângă tine, lasă`l să fie atins de dragostea ta.
fericirea înseamnă acceptare. înseamnă conştientizarea faptului că nu există perfecţiune, nici în tine, nici în cei din jur. fericirea se poate atinge, nu e doar ceva departe, imposibil. ne pare imposibilă pentru că suntem prea trişti, egoiști. suntem mult prea pesimişti. fericirea înseamnă sentiment. fericirea e dragostea.

despre fericire. [ .1. ]

sufletul mi`a îngheţat din cauza frigului ce`ţi iese din inimă. totul pare într`o poză mişcată, nimic nu e clar. din unghiul în care priveşti vezi deformat. dar aici unde stau eu, misteru`i dezlegat. mă întreb ce gândeşti când te găseşti în oglindă. te mai recunoşti? chipul ţi`e palid din cauza luptei ce te`a legat, ochii`ţi sunt trişti, lucesc ciudat. vocea ta caldă ce odată gâdila, într`un sunet sumbru, degradat e metamorfozat. privirea ţi`ai rătăcit`o în zare. nu ştii ce cauţi. poate ceva nou, care să`ţi învioreze inima artificial. să te facă să tresalţi, din nou. fericirea nu se cumpără, cu toate că ai vrea.

împrumută`mi speranţa

împrumută`mi pentru o vreme speranţa,
se pare că am rătăcit`o pe`a mea.
simţăminte fără speranţă, pierdute, mă`nsotesc zilnic,
durerea şi tulburarea îmi sunt tovarăşi.
nu ştiu încotro să mă întorc;
privind înainte spre viitor nu întrezăresc imaginile renăscutei speranţe
văd vremuri tulburi, zile îndurerate, tragedii.

împrumută`mi pentru o vreme speranţa,
se pare că am rătăcit`o pe`a mea.
ţine`mă de mână şi îmbrăţişează`mă,
ascultă`mi toate rătăcirile, vindecarea pare departe
drumul spre lumină e singuratic şi lung.

împrumută`mi pentru o vreme speranţa,
se pare că am rătăcit`o pe`a mea.
stai prin preajmă, am nevoie de prezenţa, inima şi dragostea ta.
priveşte`mi atât de reală durerea prezentă
gânduri confuze şi triste mă asaltează mereu.

împrumută`mi pentru o vreme speranţa.
vremea vindecării va fi în curând.
şi`mi voi împărtăşi învierea, speranţa şi dragostea cu alţii.


[ not mine .. but .. looks like one of mine. :x ]

24 .. din nou.

24. o bancă, soarele şi eu. oh, ce pustiită mi`e inima. soarele ăsta îmi trezeşte amintiri de vară, când îmi zâmbea mereu. îmi aminteşte de zilele friguroase, dar totuşi super fericite. s`au întâmplat poate demult, dar simt că au fost ieri. oh.. unele chiar au fost.. speram că voi uita totul, poate că reuşisem, dar s`au întors înzecit. şi.. m`au copleşit. e incredibil cum aproape fiecare vorbă, zâmbet, privire, chip, voce, imagine.. îmi aminteşte de tine. inima nu`mi ascultă raţiunea, se încăpăţânează să iubească. chiar dacă e lovită de nenumărate ori.

autobuz, stradă, unirii, mall, colţ, ochi, parc, soare, reclamă, zâmbet, bancă. astea mi`au trecut acum prin faţă acum, lovindu`mă.. amintindu`mi de tine.

e 24. 1 întreg şi 9. a 22`a oară. iubire, tu faci din doi unul, ai făcut ca inimile lor să răsune atunci când se întâlnesc. nu ar trebui să fie corect? atunci spune`mi.. de ce l`ai lăsat să ne facă inimile să cânte în tonalităţi diferite, dar încă aceeaşi melodie?

.you`re under my skin.







[ .gânduri de 24 rostite aici. pe bancă .. autobuz .. stradă. ]

abandon.

o urmă de vis sfărâmat
s`a abandonat în pierduta`mi inimă
plângând,
pierzând orice speranţă.

e iar singură,
s`a trezit singură când reuşise fericirea
coborând,
a nu ştiu câta oară din trenul vieţii.

lacrima doare,
doare şi simte că nu mai are putere nici să se arate
a luptat,
dar a realizat că nimic nu s`a schimbat.

faţa acum mi s`ancordat,
e doar întristare
suspină,
privirea ta îmi e prea proaspătă, e plină de culoare.

[ .azi, mai mult ca niciodată cred că .. totu`i deşertăciune .. goană după vânt .. sunt doar un abur ce se arată puţintel şi apoi .. piere. ]

clipă de septembrie.

o nouă zi de toamnă. nu apuc să deschid bine ochii că imaginea ta mă cuprinde. rămân nemişcată dorindu`mi să revin în vis. nu e corect să dispară aşa. nu când te aveam în braţe. sper să adorm mai repede, vreau să dorm. mă ridic pe marginea patului şi dorinţa să aflu ce faci mă copleşeşte. oare eşti bine? oare te gândeşti la mine? oare.. ai visat la fel? deschid pc`ul şi toate melodiile îmi aduc aminte de tine. poate pentru că pe toate le ascultăm cu tine. sau pentru că orice lucru din jurul meu îmi aduce aminte de tine. ştiu că ţi se întâmplă şi ţie. recunoşti? nu`mi doresc să`ţi pot citi mintea, dar în momentul asta aş vrea să ştiu ce gândeşti. să`ţi pot pătrunde inima şi să văd ce e în ea. să mă văd acolo, ascunsă. şi fericită. partea aia din mine ştiu că a fost fericită tot timpul. nu avea cum să nu fie. a zâmbit cu tine, a râs cu tine, a vărsat lacrimi cu tine, a visat cu tine şi.. iubeşte cu tine. te iubeşte pe tine. aşa cum a făcut`o întotdeauna. ascultă`mi inima. bate pentru tine.

ea e monica.

cum să nu zâmbeşti la al ei zâmbet vesel? cum să nu te implici în poveste când o spune cu atâta pasiune? ea e monica şi cu asta nu am spus tot. pomeţii ei perfecţi zâmbesc cu toată faţa luminoasă când râde. aşa prietenă, mai rar. oricine şi`ar dori. cine o să ne mai ţină la curent cu toate filmele bune? cu toţi actorii şi poveştile lor? cine o să`i mai cumpere lu` sormea 19 cadouri o dată, dacă nu ea şi ruxy? cu cine o să ne distrăm la water park, filme şi peste tot? cu tine ne`am distrat. amintiri preţioase. să ai grijă de tine. we`ll miss you, monica! :(

.orgoliu

ne pierdem în iluzii, iluzii deşarte. ne îmbătăm cu vise sfărâmate, începem să ne`ndepărtam de zidurile abia surpate. orgoliul ne este prea puternic, suntem mai degrabă dispuşi să suferim până ni se usucă oasele, decât să recunoaştem că iubim. ne mişcăm prea repede, uităm că întotdeauna esenţa e ascunsă în sticulute mici, rămasă nedescoperită. alegem să uităm o clipă, ne amăgim cu asta şi apoi ne trezim ajunşi într`un punct în care realizăm că totul este la fel cum a fost cu o secundă în urmă. nu s`a schimbat nimic, doar timpul ne`a luat`o înainte. priveşte cum a trecut timpul, parcă ieri s`a întâmplat viaţa mea.. s`a întâmplat viaţa ta. oare când vom renunţa să fugim unii de alţii? când vom înceta să ţipam unii la alţii? dar mai ales, cât ne vom mai ascunde unii de alţii? cât mai alegem să trăim sub masca colorată, sub aparenţele şi zâmbetele, vorbele şi gesturile care le simulăm? ne pierdem din forţe, ne trecem.. şi timpul nu ne iartă. nu a făcut`o niciodată. când vom uită de ură şi ne vom iubi?

sa`mi aducă cineva vara înapoi ..

toamnă? nu te vreau. de ce vrei să mă cucereşti cu sila? nu vreau să`ţi simt atingerea, nu vreau să fii lângă mine şi să te vad. să ştiu că nu vei pleca. nu te vreau, nu vreau să mă întristezi şi pe mine. de ce ai alungat vara, de ce mi`ai izgonit sufletul? nu`ţi lăsa frunzele peste mine, nu trimite vântul să mă lovească. nu te vreau. nici azi, nici mâine. tu, pleacă. dragoste, vino înapoi. să`mi aducă cineva vara înapoi ..

când ..

când cerul ţi se pare că se`ntunecă, când nici senin nu`l mai vezi, nu uita să crezi în răsărit.
când dragostea o simţi apusă, când doar cu aparenţe ai rămas, învaţă să rabzi şi vei câştiga.
când ziua îţi este`o noapte, când doar nori negri se zăresc, ascultă simfonia păsărilor, ascult`o, ea te va ridica.

nimic nou.

din tot ce`a fost
din ce mai este
din ce va mai fi
nimic nou nu va răsări.

din orice plan
din orice culoare
din mână oricărui om
nimic nou nu va apărea sub soare ..

.vară?

am stat şi am încercat să mă bucur de ultima fărâmă de vară. dar am început să simt cum amintirile, sentimentele şi marea mă coplesesc. m`au făcut să mă opresc şi să mă las pradă lor. am încercat să zâmbesc, dar până şi zâmbetul l`am simţit amar. e deja toamnă. înarmată cu puloverul ce l`am lăsat pe jumătate din mine, doar din duşmănie pentru frig, am ieşit pe balconul îngheţat. aerul înţepător parcă a ţinut să`mi adâncească dorul. m`a săgetat şi mi`a adus în inimă lacrima suspinului. refuz să cred că nu voi mai simţi atingerea nisipului, mângâierea soarelui. vreau să simt frigul, dar să fiu acolo, pe plajă, noaptea. să fie vară! vântul încearcă să se lupte cu iubirea mea şi`mi trimite ace îngheţate ce se lovesc zgomotos de geam. dar eu nu îl ascult şi te întreb: vară? tu chiar ai plecat? şi .. ai luat cu tine tot?

caută`mă..

caută sinceritatea.. şi vei găsi adevărul.

caută afecţiunea.. şi vei găsi dragostea.

caută apropierea.. şi vei găsi prietenia.

caută sensul.. şi vei găsi Cuvântul.

caută dorinţa.. şi vei găsi pasiunea.

caută soluţia.. şi vei găsi ajutorul.

caută înţelepciunea.. şi vei găsi biruinţa.

caută soarele.. şi vei găsi speranţa.

caută iubirea.. şi vei găsi perfecţiunea.

caută `mă.. şi mă vei găsi.

nu tu.

nu`i aşa că ai simţit şi tu sentimente care te pătrund? mă intrigă atunci când nu înţeleg ce sunt ele. le întorc pe toate părţile, le suprapun, le alung, le supun. dar nu întotdeauna funcţionează. lasă`ţi inima să vorbească, mintea ta nu`mi e decât un inamic. nu mai cunoşti sensul zâmbetului, nici cel al îmbrăţişării, nici cel al dragostei. nu te mai cunosc, nu`ţi mai cunosc zâmbetul. totuşi, e simplu de privit zâmbetul unui copil, parcă te umple cu speranţă. poate pe el ar trebui să`i privesc mai des, nu pe tine. el va fi sursa mea de bucurie, nu tu. zâmbetul lui mă bucură, al tău îmi lasă doar o cută adâncă.

ce`ai zice dacă..

ce`ai zice dacă totul ar fi.. perfect? ce`ai zice dacă totul ar fi.. aşa cum vrem noi? m`am lovit de întrebările astea şi m`am lăsat prinsă în nedumerirea lor. caut răspuns, crezi că mi`l poţi da? ne`am lăsat cu toţii pradă iluziei, ne`a lăsat duşi de valurile artificiale create de unii, de alţii. ne înecăm în marea obişnuinţei, ne pierdem în puterea suferinţei. ştim ce vor ei.. e aşa evident.. e aşa evident încât răul din ei îmi intră în ochi, ignoranţa lor îmi străpunge inima. mi`aş dori să pot să nu`i ascult, să`i las să se agite`n lumea lor.. aia artificială. măcar de atât să se bucure şi ei, de o lume creată, nu de cea în care să se simtă acasă. ai dat un alt rost vieţii tale sau poate niciodată nu a fost diferită. învaţă.. lacrima care are valoare.. nu e lacrima aruncă`n vânt.. e lacrima ce o simţi în inimă, o trăieşti în fiecare secundă. e sentimentul care îl iei cu tine şi`n piaţă, şi`n parc şi`n cămăruţa ta. e magie. acel lucru care`ţi spune că iubeşti. tu ce`ai zice dacă totul ar fi.. perfect?

roata noastră.

timpul trece. observi şi tu, nimic din ce`a fost nu mai este. din înger de lumină, un demon se zăreşte. poate că aşa a fost tot timpul, poate că asta a devenit. poate că totul a fost o demonstraţie, o demonstraţie a prostiei. poate că`s prea mulţi oameni răi în lumea asta, poate că fiecare din noi luptăm să nu devenim unul din ei. aparenţele înşeală.. şi am simţit că înşeală atunci când îmi doream cel mai mult să fie adevărat. dar aparenţele astea.. te`au construit pe tine, i`au construit pe ei.. poate chiar şi pe mine. aparenţele care nu eu le`am creat.. ci tu cu mintea ta. aşa am făcut şi eu. imaginea îmi părea schimbată, o rază de lumină se întrezărea, credeam că timpul a lucrat în favoarea noastră. dar ce să vezi? aparenţele înşeală.. şi.. timpul trece. observi şi tu, nimic din ce`a fost nu mai este.

de ce .. ?

pentru o secundă, erai acolo. ţi`am simţit atingerea. a fost un vis? acum, totul pare pierdut. nu mai eşti. răscolesc în mine şi găsesc o amintire. era ascunsă şi totodată hotărâtă să rămână aşa. păşesc în labirintul inimii şi simt că mă sufoc. nu trebuia să fac asta. trebuia să închid ochii şi să merg mai departe. să nu gândesc, să adorm în sentimentul depărtării. să te ignor. de ce m`ai trezit?

tu, omule.

se ascunde, se agită şi se`aruncă`n iluzii deşarte. vrea să fie fericit, dar caută împlinirea în lucruri pieritoare. suspină, plânge, dar îndată uită când altă imagine îi gâdilă ochiul său plin de culoare. e singur, deşi se simte bine alături de lumea asta sclipitoare. parcă`i prins de`o vrajă, blestem şi de`o inimă schimbătoare. îi păcăleşte pe toţi cu zâmbetul lui, are pretenţia să mă`mbat şi eu cu gluma lui, care o spune fără`ncetare. te recunoşti, tu, omule rătăcitor? te recunoşti, tu, fiu al plajei ?

insomnia, ora 3.

noaptea a adus cu ea insomnia, ora 3. hotărăsc să mă opresc, continui mâine treaba. ajunsă în pat.. ce crezi? nu mi`e somn. am obosit, am zis de prea multe ori asta. patul mă aşteaptă de ceva ore, mă aşteapta să`l îmbrăţişez iar. surprinsă`n liniştea nopţii, mă lupt cu gândurile infinite ce`s gata să`mi acapareze mintea zbuciumată. mă lupt, mă lupt, dar nu ştiu de ce.. întotdeauna, ele înving. licuricii mii şi mii par şi ei să aibă activitate, dansul râsetelor colorate se aude până la mine, aici, sus. vântul ăsta uşor, mă întristează, îmi aduce aminte de briza mării atât iubite, acum, o briză a depărtării. vreau să`mi închid ochii obosiţi şi să visez. să visez că dorm şi atât. dar nu, ochiul stâng se deschide şi oarecum doare. ceva îmi spune că a complotat cu mintea`mi, nu vrea de nicio culoare. caut maimuţoiu` şi`i dau o îmbrăţişare, sperând că asta să`mi aducă oboseala aşteptată. verificând din nou ceasul, un zâmbet îmi mişcă`ncet`încet buzele. oare chiar am crezut că voi dormi noaptea asta?

eşti tu ..

nisipul călduţ îmi mângâie tălpile încordate şi simt că totu`i bine. briza mării îmi gâdila faţa şi zâmbesc. am aşteptat prea mult ca zâmbetul ăsta să`mi inunde faţa din nou. aproape un an, mi s`a părut enorm. îmi prind părul sus şi păşesc încet prin valurile albastre`verzui. sunt incredibil de calde. nu cred că am mai prins apă aşa de caldă la mare. bănuiesc că marea a ştiut că mi`a fost prea dor de ea. a vrut să`mi arate că a simţit acelaşi lucru. acum ştiu ce mi`a lipsit. eşti tu ..


[ eram la mare .. şi .. mi`e dor.. ]

.Nemulţumitului i se ia darul.

mi`e dor ..

~ Mi`e dor de mare. Îmi place la mare că eşti curat tot timpul. Marea te spală.
~ Şi eşti sărat, nu? Te spală şi te sărează.
~ Tu ai fost vreodată la mare?
~ Nu, da` am visat că am fost. Într`o zi mi`a intrat nisip în ochi şi am plâns toată ziua.
~ Şi când ai intrat în apă, ţi`a trecut.
~ Mda, şi am visat o căsuţă de paie pe plajă, în care o să stau şi iarna, şi vara.
~ Şi mai e cineva în ea?
~ Suntem numai noi doi. A, şi marea.
~ Păi şi nu intră apă în căsuţă când e furtună?
~ Nu. Când e furtună intrăm noi în apă şi ne plimbăm prin valuri.

.Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul. [ Proverbe 22:1 ]