2011 ..

e seară.

ochii nu mai zăresc multe, sunt copleşiţi.. o mie de gânduri îmi trec prin minte, o mie de sentimente, de amintiri, de vise. sunt la graniţa timpului. a trecut încă un an din viaţa mea. a trecut un an cu urcuşuri şi coborâşuri. a venit momentul să privesc în urmă şi să mă întreb: ce a rămas din acest an? ce gânduri, vise, planuri, prieteni, dragoste, sentimente rămân în urmă? dar cel mai important.. ce vreau să fac cu viaţa mea în anul asta? stagnez? sau îmi doresc să perseverez? aştept? sau îmi propun să lupt pentru ce îmi doresc?

orice ar fi fost.. a trecut. un nou an ne stă în faţă. hai să ne bucurăm de el! Domnul să ne ajute să depăşim orice obstacol ce ne`ar putea încetini alergarea spre Veşnicie!

.la mulţi ani!

♥♥ ani.. şi Crăciun Fericit!

a trecut timpul. au trecut ♥♥ ani şi parcă m`am speriat. totul stă pentru o clipă în loc, s`a oprit ca eu să realizez ce`a fost. să pot să străbat atât timp înapoi. aşa timp binecuvântat. totul părea de vis, totul era de vis. totul a fost un vis şi a trecut. am trecut şi noi cu el şi ne`am trezit la realitate. am rămas noi, cu defecte şi calităţi. noi, cu toane. noi, cu zâmbete şi suspine. ajunşi aici, alegem să trăim în realitate, să construim prezentul fericit, cu bune şi rele, sau ne minţim că totul va fi uitat într`o ''buna'' zi. ne pierdem în labirintul vieţii, ameţim cuprinşi de sentimente. iubim. iubim atât de mult, că la un moment dat simţim că ne sufocăm, urâm. urâm că iubim, urâm că simţim asta. e prea mult pentru o singură persoană, e prea repede şi pe deasupra, aparent nu e persoana potrivită. oh, de ne`am încrede mai mult în braţul Lui. ''Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce`L iubesc pe Dumnezeu.'' Căci Tu eşti cel ce e Desăvârşit şi niciodată nu ne vei lasă singuri.

''ajuta`ne, Doamne că slabi suntem

şi ia`ne Tu de mână ca să nu cădem

vrem să fim lângă Tine, să`Ţi slujim neîncetat.''

El, Cel ce a luat chip de om şi ne`a oferit Mântuirea să ne deschidă ochii minţii pentru a înţelege cu adevărat miracolul Salvării. Crăciun Binecuvântat alături de cei ce îi iubiţi şi cei ce vă iubesc! E momentul sincerităţii şi al Iubirii. Domnul să va fie Lumină şi Speranţă pe mai departe !

Ce e dragostea?

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată.


Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

ah!

tăcerea se asterne ca un ghimpe negru pe inima agitată. e noapte, iar amintirea îmi străbate fiecare celulă a corpului. surprinse, buzele schiţează un zâmbet şters. îmi duc mâinile la faţă şi cuprind lacrimile desprinse din ai mei ochi. au obosit. dintr`o privire străbat camera căutând un strop de lumina. dar nu găsesc. însă muzica pare tot mai aproape. ce se întâmplă? sunetul mă face să fredonez melodia îndrăgită şi.. ah! m`am trezit!

file de poveste. 24 - 1 .

timpul trece. a trecut prea repede, încă nu am realizat pe deplin. parcă ieri eram o copilă, păşind neîncrezătoare lângă tine. ai iubit vreodată? şi dacă da, de ce ai renunţat să o mai faci? eu scriu pentru noi, cei care ne`am încăpăţânat să iubim, care în ciudata tuturor, am ales dragostea. scriu celor ce au rămas captivii dragostei, s`au lăsat duşi pe culmi de vis şi apoi au refuzat să mai coboare în vale. prea multe amintiri desenate pe inimă, cuvinte rostite până ce s`au cuibărit în minte. zile, săptămâni, luni, ani de zâmbete şi suspine, dar aceeaşi dragoste. e ciudat cum rămânem legaţi de unele lucruri, deşi încercam din răsputeri să fim liberi. sau poate că aşa ar trebui să fie, şi noi facem totul mai greu din orgoliu şi egoism. mintea şi sufletu`ţi sunt copleşite, dar încerci să negi. până şi tăcerea strigă, îţi simt suspinele`ţi în fiecare adiere de vânt, urechile îmi sunt inundate de plânsul inimii tale. inimile noastre au declarat: război.
poţi să`m iei zilele, nopţile sau anii de vrei. dar să nu`mi iei niciodată dragostea.

dragostea există? [ update. ]

cineva mi`a sugerat că am uitat ceva. da, dragostea înseamnă şi iertare. fără iertare, pot spune că nu există dragoste. dacă nu ar exista iertarea, dragostea ar dispărea în clipa următoare. dacă ierţi, iubeşti. dacă nu, atunci te amăgeşti. iartă, şi dragostea te va înălţa.

dragostea există?

există. dragostea există. dar ce e ea? am auzit incredibil de multe variante, poate doar datorită faptului că toate`s adevărate. atâtea titluri, cărţi scrise, cântece, poezii şi declaraţii rostite, fiecare exprimând ce e dragostea. ce cred eu că`i dragostea? în primul rând, cred că înseamnă respect. dacă nu respecţi, nu ai cum să iubeşti. pot exista momente de incertitudine şi conflict, dar întotdeauna respectul trebuie să rămână acolo unde îi este locul, în inimă. în al doilea rând, dragostea înseamnă sinceritate. puritatea gândului exprimată în cuvinte simple, dar sincere. capacitatea omului de a răspunde natural la tot ce`l înconjoară. e o calitate care din păcate, tot mai puţini o păstrează. dar de ce? poate de teamă de a nu fi răniţi, poate că urmăresc ceva. nu e bine aşa, nu e drept. dragostea îţi dă aripi. îţi dă putere de a lupta când totul pare prăbuşit şi sfârşit. în al treilea rând, dragostea este dedicare. atunci când celălalt te priveşte`n ochi şi te simte acolo, aproape. înseamnă alegerea inimii, nu a minţii. ceva ce nu se poate controla. înseamnă să`ţi abandonezi voinţa în braţele celuilalt. e dăruire. dragostea înseamnă mult mai mult decât un te iubesc. mai mult decât o îmbrăţişare, un sărut, o privire. dragostea e simplă, dar noi când ne iubim o complicăm.

gânduri braşov - bucureşti.

poate că acum a fost ultima dată când ţi`ai văzut persoana dragă. ai privit`o în ochi? ţi`a simţit a ta dragoste în zambet? am învăţat să preţuiesc chipul şi vocea celor dragi, pentru că nu se ştie dacă voi mai avea şansa să o fac. am învăţat să mă bucur de zâmbetul lor pentru că viaţa e mult prea trecătoare ca să stau să aştept ceva mai bun. vreau să preţuiesc mai mult vorbele frumoase ce mi se adresează, să las inima să vorbească în locul meu. să iubesc. am învăţat că atunci când simt ceva, trebuie să spun, să nu şovăi. am înţeles că nu trebuie să spun că totul merge de la sine, că va fi bine, deşi nu`mi e bine. vreau să reţin fiecare zâmbet, privire şi îmbrăţişare pe care o primesc. să le ţin în mine şi să`mi facă bine. să pot cânta fericirea. să ofer dragoste.

cumva de sfârşit.

nu mai pot. renunţ. un fior adânc mi`a pătruns inima şi mi`a lăsat`o`n beznă. nu mai ştiu să mai scriu. mintea o simt tulburată, ochii nu mai reuşesc a privi hârtia ce o am în faţă. totul se transformă`n ceaţă, totul e gri. poate că e sfârşitul acestui scris, sfârşitul a ceea ce am iubit. sfârşitul inspiraţiei, al dragostei. am rămas uitată într`o zi de vară, am rămas uitată într`o rază de soare. mi`ai răpit şi strofa de odinioară, m`ai răpit sufletul. nu mai am, nu mai am nimic. am dat şi .. atât.

agaţă o urmă de vis.. şi`apoi dă`i aripi ..

gând primit într`o vineri dimineaţă.

o zi obişnuită de vineri. în tramvai, sunt eu. e dimineaţă. chiar întuneric. dar ca o rază de soare mi`au venit în minte cuvintele: empty.. but You filled me with Your Love. parcă ziua mi`a devenit mai senină deja. şi da, cuvintele astea mi`au dat putere să trec peste încă o zi. încă o zi plină de provocări, dar şi cu binecuvântări. oh, credeam că nu o să supravieţuiesc săptămânii asteiaa! ziua asta.. şi gata! Domnu`i bun!

în Tine nu vom găsi niciodată lipsă, ci doar împlinire.

în Tine nu vom găsi întristare, ci doar Fericire.

Fii Tu fericirea şi Gândul meu în fiecare dimineaţă. în fiecare zi.

[ gânduri de.. ieri.. scrise cu întârziere.. din lipsă de.. timp. ]

despre fericire. [ .2. ]

' îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. '

să ai suflare nu e totul. a trăi înseamnă mult mai mult.. ascultă.
eşti cine vrei să fii? sau te ascunzi în spatele aparenţelor, jucând un rol complicat, un pic mult prea implicat? eşti lângă cine îţi doreşti să fii? zâmbeşti cui iubeşti? nu te înşela. ne afundam în confuzie. am stat şi m`am întrebat de ce se întâmplă asta. şi am realizat că suferim de autosuficienţă. nu luptăm pentru ceea ce preţuim, nu luptăm pentru ceea ce iubim. ne trezim când suntem deja în adâncul prăpastiei, regretând că nu am ales fericirea. aşteptăm o minune, un imbold, ca să acţionăm, aşteptăm să facă altcineva primul pas. fericirea începe prin lucrurile mici. şi se menţine prin dragoste. bucură`te de cerul albastru, de norii gingaşi ce ne veghează totdeauna. dacă vei vrea să simţi parfumul ploii, te vei zgribuli, vei avea nevoi de o îmbrăţişare caldă. şi într`un fel sau altul, o vei primi. surprinde seninul din ochii oamenilor, suprinde gestul inocent al îndrăgostitului. bucură`te de răsăritul de soare şi de chipurile adormite ale oamenilor de dimineaţă, zâmbeşte`le. zâmbeşte unui copil ce trece pe lângă tine, lasă`l să fie atins de dragostea ta.
fericirea înseamnă acceptare. înseamnă conştientizarea faptului că nu există perfecţiune, nici în tine, nici în cei din jur. fericirea se poate atinge, nu e doar ceva departe, imposibil. ne pare imposibilă pentru că suntem prea trişti, egoiști. suntem mult prea pesimişti. fericirea înseamnă sentiment. fericirea e dragostea.

despre fericire. [ .1. ]

sufletul mi`a îngheţat din cauza frigului ce`ţi iese din inimă. totul pare într`o poză mişcată, nimic nu e clar. din unghiul în care priveşti vezi deformat. dar aici unde stau eu, misteru`i dezlegat. mă întreb ce gândeşti când te găseşti în oglindă. te mai recunoşti? chipul ţi`e palid din cauza luptei ce te`a legat, ochii`ţi sunt trişti, lucesc ciudat. vocea ta caldă ce odată gâdila, într`un sunet sumbru, degradat e metamorfozat. privirea ţi`ai rătăcit`o în zare. nu ştii ce cauţi. poate ceva nou, care să`ţi învioreze inima artificial. să te facă să tresalţi, din nou. fericirea nu se cumpără, cu toate că ai vrea.

împrumută`mi speranţa

împrumută`mi pentru o vreme speranţa,
se pare că am rătăcit`o pe`a mea.
simţăminte fără speranţă, pierdute, mă`nsotesc zilnic,
durerea şi tulburarea îmi sunt tovarăşi.
nu ştiu încotro să mă întorc;
privind înainte spre viitor nu întrezăresc imaginile renăscutei speranţe
văd vremuri tulburi, zile îndurerate, tragedii.

împrumută`mi pentru o vreme speranţa,
se pare că am rătăcit`o pe`a mea.
ţine`mă de mână şi îmbrăţişează`mă,
ascultă`mi toate rătăcirile, vindecarea pare departe
drumul spre lumină e singuratic şi lung.

împrumută`mi pentru o vreme speranţa,
se pare că am rătăcit`o pe`a mea.
stai prin preajmă, am nevoie de prezenţa, inima şi dragostea ta.
priveşte`mi atât de reală durerea prezentă
gânduri confuze şi triste mă asaltează mereu.

împrumută`mi pentru o vreme speranţa.
vremea vindecării va fi în curând.
şi`mi voi împărtăşi învierea, speranţa şi dragostea cu alţii.


[ not mine .. but .. looks like one of mine. :x ]

24 .. din nou.

24. o bancă, soarele şi eu. oh, ce pustiită mi`e inima. soarele ăsta îmi trezeşte amintiri de vară, când îmi zâmbea mereu. îmi aminteşte de zilele friguroase, dar totuşi super fericite. s`au întâmplat poate demult, dar simt că au fost ieri. oh.. unele chiar au fost.. speram că voi uita totul, poate că reuşisem, dar s`au întors înzecit. şi.. m`au copleşit. e incredibil cum aproape fiecare vorbă, zâmbet, privire, chip, voce, imagine.. îmi aminteşte de tine. inima nu`mi ascultă raţiunea, se încăpăţânează să iubească. chiar dacă e lovită de nenumărate ori.

autobuz, stradă, unirii, mall, colţ, ochi, parc, soare, reclamă, zâmbet, bancă. astea mi`au trecut acum prin faţă acum, lovindu`mă.. amintindu`mi de tine.

e 24. 1 întreg şi 9. a 22`a oară. iubire, tu faci din doi unul, ai făcut ca inimile lor să răsune atunci când se întâlnesc. nu ar trebui să fie corect? atunci spune`mi.. de ce l`ai lăsat să ne facă inimile să cânte în tonalităţi diferite, dar încă aceeaşi melodie?

.you`re under my skin.







[ .gânduri de 24 rostite aici. pe bancă .. autobuz .. stradă. ]

abandon.

o urmă de vis sfărâmat
s`a abandonat în pierduta`mi inimă
plângând,
pierzând orice speranţă.

e iar singură,
s`a trezit singură când reuşise fericirea
coborând,
a nu ştiu câta oară din trenul vieţii.

lacrima doare,
doare şi simte că nu mai are putere nici să se arate
a luptat,
dar a realizat că nimic nu s`a schimbat.

faţa acum mi s`ancordat,
e doar întristare
suspină,
privirea ta îmi e prea proaspătă, e plină de culoare.

[ .azi, mai mult ca niciodată cred că .. totu`i deşertăciune .. goană după vânt .. sunt doar un abur ce se arată puţintel şi apoi .. piere. ]

clipă de septembrie.

o nouă zi de toamnă. nu apuc să deschid bine ochii că imaginea ta mă cuprinde. rămân nemişcată dorindu`mi să revin în vis. nu e corect să dispară aşa. nu când te aveam în braţe. sper să adorm mai repede, vreau să dorm. mă ridic pe marginea patului şi dorinţa să aflu ce faci mă copleşeşte. oare eşti bine? oare te gândeşti la mine? oare.. ai visat la fel? deschid pc`ul şi toate melodiile îmi aduc aminte de tine. poate pentru că pe toate le ascultăm cu tine. sau pentru că orice lucru din jurul meu îmi aduce aminte de tine. ştiu că ţi se întâmplă şi ţie. recunoşti? nu`mi doresc să`ţi pot citi mintea, dar în momentul asta aş vrea să ştiu ce gândeşti. să`ţi pot pătrunde inima şi să văd ce e în ea. să mă văd acolo, ascunsă. şi fericită. partea aia din mine ştiu că a fost fericită tot timpul. nu avea cum să nu fie. a zâmbit cu tine, a râs cu tine, a vărsat lacrimi cu tine, a visat cu tine şi.. iubeşte cu tine. te iubeşte pe tine. aşa cum a făcut`o întotdeauna. ascultă`mi inima. bate pentru tine.

ea e monica.

cum să nu zâmbeşti la al ei zâmbet vesel? cum să nu te implici în poveste când o spune cu atâta pasiune? ea e monica şi cu asta nu am spus tot. pomeţii ei perfecţi zâmbesc cu toată faţa luminoasă când râde. aşa prietenă, mai rar. oricine şi`ar dori. cine o să ne mai ţină la curent cu toate filmele bune? cu toţi actorii şi poveştile lor? cine o să`i mai cumpere lu` sormea 19 cadouri o dată, dacă nu ea şi ruxy? cu cine o să ne distrăm la water park, filme şi peste tot? cu tine ne`am distrat. amintiri preţioase. să ai grijă de tine. we`ll miss you, monica! :(

.orgoliu

ne pierdem în iluzii, iluzii deşarte. ne îmbătăm cu vise sfărâmate, începem să ne`ndepărtam de zidurile abia surpate. orgoliul ne este prea puternic, suntem mai degrabă dispuşi să suferim până ni se usucă oasele, decât să recunoaştem că iubim. ne mişcăm prea repede, uităm că întotdeauna esenţa e ascunsă în sticulute mici, rămasă nedescoperită. alegem să uităm o clipă, ne amăgim cu asta şi apoi ne trezim ajunşi într`un punct în care realizăm că totul este la fel cum a fost cu o secundă în urmă. nu s`a schimbat nimic, doar timpul ne`a luat`o înainte. priveşte cum a trecut timpul, parcă ieri s`a întâmplat viaţa mea.. s`a întâmplat viaţa ta. oare când vom renunţa să fugim unii de alţii? când vom înceta să ţipam unii la alţii? dar mai ales, cât ne vom mai ascunde unii de alţii? cât mai alegem să trăim sub masca colorată, sub aparenţele şi zâmbetele, vorbele şi gesturile care le simulăm? ne pierdem din forţe, ne trecem.. şi timpul nu ne iartă. nu a făcut`o niciodată. când vom uită de ură şi ne vom iubi?

sa`mi aducă cineva vara înapoi ..

toamnă? nu te vreau. de ce vrei să mă cucereşti cu sila? nu vreau să`ţi simt atingerea, nu vreau să fii lângă mine şi să te vad. să ştiu că nu vei pleca. nu te vreau, nu vreau să mă întristezi şi pe mine. de ce ai alungat vara, de ce mi`ai izgonit sufletul? nu`ţi lăsa frunzele peste mine, nu trimite vântul să mă lovească. nu te vreau. nici azi, nici mâine. tu, pleacă. dragoste, vino înapoi. să`mi aducă cineva vara înapoi ..

când ..

când cerul ţi se pare că se`ntunecă, când nici senin nu`l mai vezi, nu uita să crezi în răsărit.
când dragostea o simţi apusă, când doar cu aparenţe ai rămas, învaţă să rabzi şi vei câştiga.
când ziua îţi este`o noapte, când doar nori negri se zăresc, ascultă simfonia păsărilor, ascult`o, ea te va ridica.

nimic nou.

din tot ce`a fost
din ce mai este
din ce va mai fi
nimic nou nu va răsări.

din orice plan
din orice culoare
din mână oricărui om
nimic nou nu va apărea sub soare ..

.vară?

am stat şi am încercat să mă bucur de ultima fărâmă de vară. dar am început să simt cum amintirile, sentimentele şi marea mă coplesesc. m`au făcut să mă opresc şi să mă las pradă lor. am încercat să zâmbesc, dar până şi zâmbetul l`am simţit amar. e deja toamnă. înarmată cu puloverul ce l`am lăsat pe jumătate din mine, doar din duşmănie pentru frig, am ieşit pe balconul îngheţat. aerul înţepător parcă a ţinut să`mi adâncească dorul. m`a săgetat şi mi`a adus în inimă lacrima suspinului. refuz să cred că nu voi mai simţi atingerea nisipului, mângâierea soarelui. vreau să simt frigul, dar să fiu acolo, pe plajă, noaptea. să fie vară! vântul încearcă să se lupte cu iubirea mea şi`mi trimite ace îngheţate ce se lovesc zgomotos de geam. dar eu nu îl ascult şi te întreb: vară? tu chiar ai plecat? şi .. ai luat cu tine tot?

caută`mă..

caută sinceritatea.. şi vei găsi adevărul.

caută afecţiunea.. şi vei găsi dragostea.

caută apropierea.. şi vei găsi prietenia.

caută sensul.. şi vei găsi Cuvântul.

caută dorinţa.. şi vei găsi pasiunea.

caută soluţia.. şi vei găsi ajutorul.

caută înţelepciunea.. şi vei găsi biruinţa.

caută soarele.. şi vei găsi speranţa.

caută iubirea.. şi vei găsi perfecţiunea.

caută `mă.. şi mă vei găsi.

nu tu.

nu`i aşa că ai simţit şi tu sentimente care te pătrund? mă intrigă atunci când nu înţeleg ce sunt ele. le întorc pe toate părţile, le suprapun, le alung, le supun. dar nu întotdeauna funcţionează. lasă`ţi inima să vorbească, mintea ta nu`mi e decât un inamic. nu mai cunoşti sensul zâmbetului, nici cel al îmbrăţişării, nici cel al dragostei. nu te mai cunosc, nu`ţi mai cunosc zâmbetul. totuşi, e simplu de privit zâmbetul unui copil, parcă te umple cu speranţă. poate pe el ar trebui să`i privesc mai des, nu pe tine. el va fi sursa mea de bucurie, nu tu. zâmbetul lui mă bucură, al tău îmi lasă doar o cută adâncă.