fără cuvinte.

clipirea ochilor ne`a adus mai aproape.
ne`a unit.
şi acum zâmbesc, e visul meu ce`a fost atins.
cuprind mirarea`ţi`n ochii mei.
ascund timiditatea`ţi într`a mea.
te simţi mai bine?

simt că a durat doar o secundă.
emoţiile parcă toate s`au adăpostit în noi.
şi ne dau dureri de cap.
ne ascund cuvintele.

atingerea`ţi caldă m`a făcut să tresar.
dar am rămas.
ţi`am oferit un zâmbet ştrengar.
mi`ai oferit o privire sfioasă.
şi am crezut că acela e momentul când voi putea zbura.

lasă`mă să`ţi spun un vers de melodie.
o strofă din a mea poezie.
şi apoi poţi să pleci.
dar să mă iei cu tine.
să ne ducem Visul mai departe.

păstrează`ţi sinceră privirea.
păstrează`ţi simplă ta melodie.
nu renunţa niciodată, nu ezita şi nu te ruşina.

Iubeşte, ca să fii iubit!

Exist!

hello again!
după aproape o lună.. am revenit! cu forţe proaspete. :d

luna asta a fost o lună a schimbărilor. a revizuirii a ceea ce sunt, a ceea ce aştept de la cei din jur. a ceea ce ofer. a fost o lună a evoluţiei.
am păşit într`o noua viaţă. o viaţă cum nu am cunoscut până acum. xD

şi ştii de ce? pentru că am realizat că există oameni extraordinari în jurul meu, dar şi oameni care nu merită să mă gândesc la ei. există oameni care sunt lângă tine, deşi nu te aştepţi.. şi există oameni în care aveai încredere deplină.. şi te înjunghie pe la spate, mişeleşte. există zâmbete ce rămân scrise pe inimă, dar există şi minciuni învăluite în 'sfintenie'. există principii care niciodată, dar niciodată nu voi renunţa la ele. chiar dacă ceilalţi o fac. şi au pretenţia să fac şi eu acelaşi lucru. există aparenţe care înşeală atât de tare încât rămâi blocat. şi scârbit în acelaşi timp. dar nu merită să mă strofoc cu ele. pentru că există Bucurie!

există vorbe dulci ce rămân aproape de inimă mea. există atingeri calde. zâmbete sincere.
există prieteni adevăraţi. priviri. îmbrăţişări. emoţii. există Fericire!

pauză de blogărit..

oficial.. iau o pauză de blogarit..
apropie`te de inima mea.. şi îmi vei cunoaşte în continuare bătăile ei..

să ne auzim cu bine!

să fie oare..

ai visat vreodată să poţi atinge cerul?
ai visat să poţi zbura?
şi dacă da.. ce te`a oprit să reuşeşti?
ce îţi mai trebuie să poţi atinge cerul infinit şi să fii cuprins de dragostea Lui?
să fie.. nestatornicia? laşitatea? neîncrederea?
să fie necredinţa?

ai crezut vreodată că viaţa ta e pefectă.. chiar de era ca niciodată imperfectă?
ai crezut.. că ştii să speri?
şi dacă da.. ce te`a făcut să încetezi să o mai faci?
să fie oare.. nemulţumirea? întristarea? invidia?
să fie deznădejdea?

ai simţit vreodată că eşti atât de fericit încât aveai pe buze numai cântări de laudă?
ai simţit.. că iubeşti?
şi dacă da.. ce te`a determinat să urăşti?
să fie.. uitarea? obişnuinţa? ispita?
să fie schimbarea inimii tale?

atât!

ştii de ce?
pentru că am realizat că viaţa e făcută să fie preţuită! inima să fie protejată şi mintea să fie oprită când vrea altceva.
de ce?
pentru că unele lucruri nu merită. nu merită să investeşti în ele, în ei, în tot. deşi am înţeles asta, nu regret. inima mea nu minte.
dar oamenii da.

El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. [ Apocalipsa 21:1-8 ]

de ce?
pentru că avem un Dumnezeu mare!
pentru că El nu lasă ca ai Săi copii să se piardă în durere.

Cele vechi s`au dus: iată că toate lucrurile s`au făcut noi [ 2 Cor. 5:17 ]

ce`a fost e înapoia noastră. tot ce avem e prezentul.
şi vrem ca viitorul nostru să fie unul conform Lui!
alege și tu asta azi!

la mare.

sunt aici.
la mare.
ştii cât de mult mi`am dorit să o pot cuprinde din nou în ochi. ţi`am spus de atâtea ori.. am aşteptat şi s`a împlinit şi visul asta. e frig.. dar sincer nu`mi pasă. deloc.
briza mării îmi agită inima uitată, mă face să respir. valurile năvălesc în bocanci`mi şi mă scufund. e aşa bine! al lor sunet cunoscut îmi atinge fiecare parte a corpului şi o învie. simt că trăiesc. aici, la mare. prind viaţă.
câţiva oameni rătăciţi străbat plaja, lăsându`mă în urma lor. zâmbesc. după dig, un câine aleargă într`un suflet către mine. vroia să se joace. încet, vorbesc cu el şi mă liniştesc. eu şi el, aici pe plajă, jucându`ne.
rămân singură.. şi realizez ce mare Dumnezeu avem! marea mă acompaniază în cântecul meu de laudă.
apa verde`albăstruie îmi aduce aminte de vremurile apuse. de frumuseţea clipelor şi de intensitatea lor. oare chiar a trecut tot?
nu, niciodată.
îmi opresc învolburarea gândurilor.. şi doar ascult glasul mării. m`a făcut fericită azi. mi`a spus exact ce aveam nevoie. şi mi`a dat ce îmi doream mai mult.
dar acum trebuie să plec.. lăsând`o în spate..
rămân cu imaginea ei imprimată pe suflet. glasul ei rezonând în inimă.
o să`mi fie dor de tine, mare..

autostrada viselor.

e noapte.
doar farurile fac loc luminii prin bezna deasă. cerul e pustiu, doar nişte luminiţe se zăresc în depărtare. îmi spun că sunt aproape. încet, încet, ochi`mi obosesc de atâta amintire, încât aţipesc. totul în juru`mi e frumos. e vis.
tu, eu şi marea.
dar mă trezesc. şi zâmbesc. e frumos şi acum. aproape. mă gândesc la tine. la noi. ştiu că marea mă aşteaptă. mi s`a făcut aşa dor de ea. şi de tine. pe şoseaua fină se lasă burniţa, se aşează lacrimile. mă laş pradă amintirilor urmărind farurile ce trec grăbite pe lângă mine.
iubesc?

despre relaţii.

Relaţiile adevărate sunt în Lumea Reală, faţă către faţă.
Investeşte în relaţiile din Lumea Reală, nu în cele din Lumea Virtuală.
Părtăşia e doar în lumea Reală! în Lumea Virtuală NU există!
Orice devine rău, când te domină!
Când ceva nu merge, confruntă!
Tinerii nu mai ştiu să menţină relaţiile interpersonale.
Apreciază`ţi relaţiile. '

Emil Bartoş

cenuşă.

m`am oprit pe strada întunecoasă aşteptând un semn. o vorbă, o atingere, un bilet.
unde eşti?
te aştept de o veşnicie şi tu nu mai apari. e frig. nu ştiu cât o să mai rezist aici. şi e ceaţă. simt că o să mă rătăcesc. o să mă fac stană de piatră. de lacrimi transformate.
puteam atinge cerul, acum tot ce găsesc e asprul pământ cu pietrele ce`mi julesc genunchii. mă împiedic şi pieptu`mi e zdrobit în cenuşă.
merită să mai sper?

aşteptarea.

aşteptăm.

aşteptăm momentul.

dar asta e ceea ce ar trebui să facem? viaţa trebuie trăită! altfel se numea.. aşteptare! de ce să aşteptăm ceva.. când putem construi acum.. altceva? ceva ce înseamnă prezent, nu viitor. nu planuri. nu ani.

de ce nu unim raţiunea şi dragostea.. ca să ne bucurăm de fericire? întrebarea asta rămâne fără răspuns. iar şi iar..

ne trezim în mijlocul furtunii, contrariaţi. de ce nu am luat decizia corectă. de ce nu am gândit cu inima?

clipele vin şi pleacă. zilele la fel. şi mă trezesc întrebându`mă ce a fost. ce a rămas bun din toate vorbele şi faptele mele. ce e vrednic de reamintit vreodată, ce merită iubit.

viaţa e un maraton, şi dacă nu ştii să alergi, eşti înfrânt. dacă nu înveţi să preţuieşti orice lucru mărunt ce aparţine vieţii tale, nu poţi învinge. momentul ce trebuie trăit este ăsta, aici, acum!

oare de ce mai avem nevoie pentru a trăi din plin?

Preţuieşte viaţa!

Preţuieşte răsăritul de soare
E neschimbat în dulcea lui culoare
Ascultă cântecul păsărilor
Ele`ţi şoptesc o vie cuvântare
Zâmbeşte`i primei adieri de mare
Şi încearcă să surprinzi în ale tale versuri lina ei suflare.

Preţuieşte clipa, dar priveşte`n zare
Alege, uită şi aruncă`n mare
În asta constă a ta putere
Tu, luptător din lumea asta mare.

Preţuieşte viaţa, dragă tinere
Trăieşte, decide`te, dar cu răspundere
Pentru că viaţa asta trecătoare
Se oglindeşte în eterna viitoare.

Iubeşte, Isus a zis, dar oare..
preţuieşti tu glasul Său cel veşnic Mare?

Trăieşte, Isus ne`a arătat, dar oare
preţuieşti tu viaţa ce ţi`a oferit`o cu fervoare?

Iubeşti?

chiar de speranţa ar muri,
şi`adânca durere te`ar străpunge,
ascultă`mă, Iubeşte!

deşi a ta viaţă ar părea ciudată,
şi`a ochilor culoare ar fi pierdută,
nu renunţa, Iubeşte!

de cântecul ar rămâne mut,
iar apăsătoarea durere te`ar constrânge,
nu descuraja, Iubeşte!

când noaptea aduce întunericul,
şi de obrajii ar culege lacrimi,
închide ochii, Iubeşte!

deşi drumul ce`l parcurgi ar părea anevoios,
iar ceaţa mult prea deasă,
nu te`ndoi, Iubeşte!

chiar de iubirea ar părea apusă,
şi dulcile amintiri înţepătoare,
a mai rămas un lucru de facut: Iubeşte fără`ncetare!

maratonul inimii.

te`ai întrebat vreodată de ce albastrul cer e infinit?
de ce iarba e verde?
de ce soarele răsare dimineaţă?
de ce putem zâmbi?
de ce inimilor noastre le`a fost dat să iubească? ele sunt izvoare ale vieţii. ne pot da fericirea, sau ne pot împinge în prăpastia suferinţei.
de ce uneori ascultăm inima, când e limpede că ne va fi rău?
de ce timpul nu stă niciodată`n loc?
sau.. de ce muzica vindecă?
unele clipe durează o eternitate, altele.. au fost doar şoapte.
zilele au fost scurte, dar au fost şi lungi. lunile au trecut ca vântul, zilele au fost nesfârşite. clipele au fost prea puţine, prea scurte, prea repede au trecut.
buzele care odată au spus te iubesc, acum spun te urăsc.
suprizele apăreau la tot pasul, acum parcă te rogi ca ele să te atingă.
de ce lacrima lăsată pe inimă e acum uscată?
de ce braţele ce odată aşteptau îmbrăţişarea au obosit? au renunţat?
multe lucruri nu le vom şti niciodată.. şi nu vom şti nici de ce.
oare de ce?

Letters to Juliet.

Mă îndoiesc că stelele sunt de foc.

Mă îndoiesc că soarele se mişcă.

Mă îndoiesc că adevărul poate fi minciună.

Dar niciodată nu mă îndoiesc că iubesc.

[ William Shakespeare. ]

2011 ..

e seară.

ochii nu mai zăresc multe, sunt copleşiţi.. o mie de gânduri îmi trec prin minte, o mie de sentimente, de amintiri, de vise. sunt la graniţa timpului. a trecut încă un an din viaţa mea. a trecut un an cu urcuşuri şi coborâşuri. a venit momentul să privesc în urmă şi să mă întreb: ce a rămas din acest an? ce gânduri, vise, planuri, prieteni, dragoste, sentimente rămân în urmă? dar cel mai important.. ce vreau să fac cu viaţa mea în anul asta? stagnez? sau îmi doresc să perseverez? aştept? sau îmi propun să lupt pentru ce îmi doresc?

orice ar fi fost.. a trecut. un nou an ne stă în faţă. hai să ne bucurăm de el! Domnul să ne ajute să depăşim orice obstacol ce ne`ar putea încetini alergarea spre Veşnicie!

.la mulţi ani!

♥♥ ani.. şi Crăciun Fericit!

a trecut timpul. au trecut ♥♥ ani şi parcă m`am speriat. totul stă pentru o clipă în loc, s`a oprit ca eu să realizez ce`a fost. să pot să străbat atât timp înapoi. aşa timp binecuvântat. totul părea de vis, totul era de vis. totul a fost un vis şi a trecut. am trecut şi noi cu el şi ne`am trezit la realitate. am rămas noi, cu defecte şi calităţi. noi, cu toane. noi, cu zâmbete şi suspine. ajunşi aici, alegem să trăim în realitate, să construim prezentul fericit, cu bune şi rele, sau ne minţim că totul va fi uitat într`o ''buna'' zi. ne pierdem în labirintul vieţii, ameţim cuprinşi de sentimente. iubim. iubim atât de mult, că la un moment dat simţim că ne sufocăm, urâm. urâm că iubim, urâm că simţim asta. e prea mult pentru o singură persoană, e prea repede şi pe deasupra, aparent nu e persoana potrivită. oh, de ne`am încrede mai mult în braţul Lui. ''Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce`L iubesc pe Dumnezeu.'' Căci Tu eşti cel ce e Desăvârşit şi niciodată nu ne vei lasă singuri.

''ajuta`ne, Doamne că slabi suntem

şi ia`ne Tu de mână ca să nu cădem

vrem să fim lângă Tine, să`Ţi slujim neîncetat.''

El, Cel ce a luat chip de om şi ne`a oferit Mântuirea să ne deschidă ochii minţii pentru a înţelege cu adevărat miracolul Salvării. Crăciun Binecuvântat alături de cei ce îi iubiţi şi cei ce vă iubesc! E momentul sincerităţii şi al Iubirii. Domnul să va fie Lumină şi Speranţă pe mai departe !

Ce e dragostea?

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată.


Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

ah!

tăcerea se asterne ca un ghimpe negru pe inima agitată. e noapte, iar amintirea îmi străbate fiecare celulă a corpului. surprinse, buzele schiţează un zâmbet şters. îmi duc mâinile la faţă şi cuprind lacrimile desprinse din ai mei ochi. au obosit. dintr`o privire străbat camera căutând un strop de lumina. dar nu găsesc. însă muzica pare tot mai aproape. ce se întâmplă? sunetul mă face să fredonez melodia îndrăgită şi.. ah! m`am trezit!

file de poveste. 24 - 1 .

timpul trece. a trecut prea repede, încă nu am realizat pe deplin. parcă ieri eram o copilă, păşind neîncrezătoare lângă tine. ai iubit vreodată? şi dacă da, de ce ai renunţat să o mai faci? eu scriu pentru noi, cei care ne`am încăpăţânat să iubim, care în ciudata tuturor, am ales dragostea. scriu celor ce au rămas captivii dragostei, s`au lăsat duşi pe culmi de vis şi apoi au refuzat să mai coboare în vale. prea multe amintiri desenate pe inimă, cuvinte rostite până ce s`au cuibărit în minte. zile, săptămâni, luni, ani de zâmbete şi suspine, dar aceeaşi dragoste. e ciudat cum rămânem legaţi de unele lucruri, deşi încercam din răsputeri să fim liberi. sau poate că aşa ar trebui să fie, şi noi facem totul mai greu din orgoliu şi egoism. mintea şi sufletu`ţi sunt copleşite, dar încerci să negi. până şi tăcerea strigă, îţi simt suspinele`ţi în fiecare adiere de vânt, urechile îmi sunt inundate de plânsul inimii tale. inimile noastre au declarat: război.
poţi să`m iei zilele, nopţile sau anii de vrei. dar să nu`mi iei niciodată dragostea.

dragostea există? [ update. ]

cineva mi`a sugerat că am uitat ceva. da, dragostea înseamnă şi iertare. fără iertare, pot spune că nu există dragoste. dacă nu ar exista iertarea, dragostea ar dispărea în clipa următoare. dacă ierţi, iubeşti. dacă nu, atunci te amăgeşti. iartă, şi dragostea te va înălţa.

dragostea există?

există. dragostea există. dar ce e ea? am auzit incredibil de multe variante, poate doar datorită faptului că toate`s adevărate. atâtea titluri, cărţi scrise, cântece, poezii şi declaraţii rostite, fiecare exprimând ce e dragostea. ce cred eu că`i dragostea? în primul rând, cred că înseamnă respect. dacă nu respecţi, nu ai cum să iubeşti. pot exista momente de incertitudine şi conflict, dar întotdeauna respectul trebuie să rămână acolo unde îi este locul, în inimă. în al doilea rând, dragostea înseamnă sinceritate. puritatea gândului exprimată în cuvinte simple, dar sincere. capacitatea omului de a răspunde natural la tot ce`l înconjoară. e o calitate care din păcate, tot mai puţini o păstrează. dar de ce? poate de teamă de a nu fi răniţi, poate că urmăresc ceva. nu e bine aşa, nu e drept. dragostea îţi dă aripi. îţi dă putere de a lupta când totul pare prăbuşit şi sfârşit. în al treilea rând, dragostea este dedicare. atunci când celălalt te priveşte`n ochi şi te simte acolo, aproape. înseamnă alegerea inimii, nu a minţii. ceva ce nu se poate controla. înseamnă să`ţi abandonezi voinţa în braţele celuilalt. e dăruire. dragostea înseamnă mult mai mult decât un te iubesc. mai mult decât o îmbrăţişare, un sărut, o privire. dragostea e simplă, dar noi când ne iubim o complicăm.

gânduri braşov - bucureşti.

poate că acum a fost ultima dată când ţi`ai văzut persoana dragă. ai privit`o în ochi? ţi`a simţit a ta dragoste în zambet? am învăţat să preţuiesc chipul şi vocea celor dragi, pentru că nu se ştie dacă voi mai avea şansa să o fac. am învăţat să mă bucur de zâmbetul lor pentru că viaţa e mult prea trecătoare ca să stau să aştept ceva mai bun. vreau să preţuiesc mai mult vorbele frumoase ce mi se adresează, să las inima să vorbească în locul meu. să iubesc. am învăţat că atunci când simt ceva, trebuie să spun, să nu şovăi. am înţeles că nu trebuie să spun că totul merge de la sine, că va fi bine, deşi nu`mi e bine. vreau să reţin fiecare zâmbet, privire şi îmbrăţişare pe care o primesc. să le ţin în mine şi să`mi facă bine. să pot cânta fericirea. să ofer dragoste.

cumva de sfârşit.

nu mai pot. renunţ. un fior adânc mi`a pătruns inima şi mi`a lăsat`o`n beznă. nu mai ştiu să mai scriu. mintea o simt tulburată, ochii nu mai reuşesc a privi hârtia ce o am în faţă. totul se transformă`n ceaţă, totul e gri. poate că e sfârşitul acestui scris, sfârşitul a ceea ce am iubit. sfârşitul inspiraţiei, al dragostei. am rămas uitată într`o zi de vară, am rămas uitată într`o rază de soare. mi`ai răpit şi strofa de odinioară, m`ai răpit sufletul. nu mai am, nu mai am nimic. am dat şi .. atât.

agaţă o urmă de vis.. şi`apoi dă`i aripi ..

gând primit într`o vineri dimineaţă.

o zi obişnuită de vineri. în tramvai, sunt eu. e dimineaţă. chiar întuneric. dar ca o rază de soare mi`au venit în minte cuvintele: empty.. but You filled me with Your Love. parcă ziua mi`a devenit mai senină deja. şi da, cuvintele astea mi`au dat putere să trec peste încă o zi. încă o zi plină de provocări, dar şi cu binecuvântări. oh, credeam că nu o să supravieţuiesc săptămânii asteiaa! ziua asta.. şi gata! Domnu`i bun!

în Tine nu vom găsi niciodată lipsă, ci doar împlinire.

în Tine nu vom găsi întristare, ci doar Fericire.

Fii Tu fericirea şi Gândul meu în fiecare dimineaţă. în fiecare zi.

[ gânduri de.. ieri.. scrise cu întârziere.. din lipsă de.. timp. ]